Oprește-te! Pericol!
Avertismente pe care le putem observa în viața de zi cu zi, în trafic. Dar în viața de credință suntem tot atât de receptive când acestea apar?
Două versete din epistola lui Iacov, capitolul 5 vin să ne avertizeze că pericolul ne pândește pe fiecare dintre noi. Oricând putem să ne rătăcim noi și surorile noastre.
Datoria noastră este să ne luptăm să le recuperăm pe cele dintre noi care sunt în pericol să se rătăcească și să nu pierdem noi însene.
De ce putem să ne rătăcim creștine fiind? De Isus. Și cum se poate întâmpla acest lucru? Oridecâte ori observăm în viețile surorilor noastre în credință și în noi însene apariția apatiei față de Cuvânt (citim mai rar, până când ne mulțumim doar cu ,Cuvântul predicat duminica sau cel de peste săptămână amintit în grupurile noastre mici) ,de rugăciune (ne amintim să spunem câteva cuvinte la masă sau ne rugăm dar doar pentru noi însene- există deja o problemă).
Tu ai trecut pe aici? Pe tine cine te-a avertizat de starea în care te aflai? Mărturisesc că în ambele lucruri am trăit vreme îndelungată apatică (chiar dacă nu lipseau de tot din programul meu zilnic) erau făcute ca un „așa trebuie”.
Dar ce spuneți despre lungile pauze în slujire când am au uitat să ne mai întoarcem la posturile noastre încredințate de Domnul? Vă sunt cunoscute astfel de situații? Și pe aici am trecut, dacă nu ajungeam nu aveam dreptul să spun ceva.
Cine te-a avertizat? Cine ne-a îndreptat din nou ochii spre Hristos? Alte surori mai tari în credință? Dar am văzut noi pe surorile noastre care s-au luptat sau s-au complăcut în apatie și nu am făcut nimic pentru ele? De câte ori am zis că nu este treaba noastră să ne implicăm? Că Dumnezeu știe și că El va rezolva sau poate în extrema cealaltă le-am judecat pe femeile acestea?
Ai fost și tu una dintre femeile judecate dar ne avertizate când erai apatică spiritual și în pericol de înstrăinare de Isus? Dar ai fost tu cea care ai judecat pe cineva care era în pericol și nu ai avertizat-o?
Ai avertizat tu pe sora ta în credință atunci când era pe marginea prăpastiei spirituale și ai tras-o înapoi?
„Fiecare dintre noi alegem cum să trăim, aproape sau departe de Domnul”. Dar ne facem direct responsabile de rătăcirea noastră.
Ce a luat locul Domnului Isus în viețile noastre în anumite perioade pe care le numim noi dificile?
De ce dăm intimitatea (apropierea) din relația noastră cu Isus pentru tot felul de nimicuri?
Îmi vine în minte versetul din Filipeni când Pavel spune că socotește tot ca un gunoi, pentru prețul nespus de mare să Îl câștige pe Hristos.
Dar Îl considerăm noi pe Hristos comoara pentru care merită să renunțăm la dorințele noastre efemere? Care vor fi împlinite doar dacă Dumnezeu hotărăște? Și tu știi pentru ce te rogi cu stăruință. Ce îți fură pacea de multe ori? Merită?
Pentru Pavel prețul plătit a meritat tot.
Cum ne putem rătăci de Isus? Rătăcindu-te de la Adevăr. Isus este Adevărul. Devenim indiferente (permitem compromisuri) , ne lăsăm distrase de tot felul de lucruri, alegem alte căi în mod voit.
Dacă avertismentul „Pericol” ar apărea imediat multe dintre noi ne-am opri. Dar rătăcirea și căderea se întâmplă treptat atât pentru noi însene cât și pentru surorile noastre.
Evanghelia este comunitară. Dacă noi sau surorile noastre suntem în pericol de rătăcire avem nevoie de ajutor. Trebuie să fim avertizate. Avem nevoie să ne mărturisim păcatele unele altora.
Nu am fost mântuite să trăim pentru noi însene ci să ne îngrijim ca și alte persoane să ajungă să Îl cunoască pe Hristos prin noi.
Nu putem să trăim de unele singure ca și fiice ale lui Dumnezeu. Suntem chemate să trăim împreună viața de credință. Suntem responsabile dacă vedem și nu facem nimic să avertizăm, să ajutăm, să ridicăm pe sora noastră care pentru un timp și-a luat ochii de pe Isus.
„Evanghelia este puterea lui Dumnezeu”. Nu rugăciunea, nu părtășia, nu slujirea.
Toți cei sunt ai lui Hristos nu sunt în pericol să se piardă. Dar se pot rătăci.
Tu te-ai luptat pentru cineva să nu se rătăcească de la Isus? Sau ai văzut pe cineva deja rătăcit și i-ai spus să Își îndrepte din nou ochii spre El?
Nu cumva sunt eu cea care m-am îndepărtat de Isus? Nu cumva sunt eu cea rătăcită?
Doamne, adu-ne înapoi!
Azi dacă vezi avertismentul „Stop, pericol”. Oprește-te și cere-I Domnul să te aducă înapoi la El.
Comentarii
Trimiteți un comentariu