Harul, resursa celui ce se vede slab

„Harul nu este dat decât celui ce are nevoie de el”.

O afirmație greu de digerat, nu-i așa? Pentru că am trăit mereu cu gândul că Dumnezeu în bunătatea Lui oferă har tuturor. 

Însă pasajul din epistola lui Iacov în capitolul 5 ne arată altceva. Cei ce primesc harul lui Dumnezeu sunt aceia care se recunosc slabi, neputincioși și disperați după ajutorul Lui, ba mai mult suferă din pricina credinței lor în Hristos ”Este vreunul printre voi în suferință? Este vreunul printre voi bolnav? (sensul original este de slab, apatic)

V-ați gândit în perspectiva aceasta? De ce oare multe biserici nu au parte de această revărsare de har? Și sunt seci, fără putere? Pentru că nu își recunosc adevărata stare. 

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi”. 1 Ioan 1:8

Acest verset nu ne dă voie să credem că suntem fără păcat, oricât de mari ar fi străduințele noastre.

„Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul Lui nu este în noi” 1 Ioan 1:10

Nu ne permitem să Îl facem mincinos pe Dumnezeu pentru că știm că El este Adevărul.

Și totuși, ne comportăm ca niște oameni care nu am avea nevoie de Dumnezeu în fiecare moment. Avem impresia că trebuie să Îl chemăm doar ”în ziua necazului” așa cum spune în Psalmul 50:15 pentru că în celelalte momente ale vieții ne putem descurca și singure. 

Ați avut și voi astfel de perioade? Atunci când vă era bine în loc să reacționați așa cum zice Iacov: „Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!” ? Mai degrabă ați uitat că: „orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. Iacov 1:17 

Recunosc că eu am trecut prin astfel de perioade. Și de multe ori am considerat că darurile primite  mi se cuvin. Dar Duhul Domnului m-a cercetat și m-a făcut să înțeleg că nimic nu mi cuvine. Este doar har.

De ce harul este resursa celui ce se vede slab? Pentru că atunci când nu ne vedem slabe defapt, cum ne credem? Puternice. Și chiar dacă nu declarăm verbal, în inimă credem că ne putem descurca de unele singure. 

Dar „bunătatea Domnului ne îndeamnă la pocăință”. Și ce har că avertismentele vin prin bunătatea Lui și nu prin toiag. Ba până și „toiagul Lui ne mângâie” (pentru că știm că din dragoste ne disciplinează). 

Această pocăință ne aduce în punctul în care să ne vedem exact cum suntem, slabe și dependente de harul Domnului. 

Când ne vedem așa, recunoaștem că avem nevoie de ajutor, și suntem gata să „ne mărturisim păcatele, surorilor noastre în credință ”, atunci primim har în nevoile pe care le avem.

Aveți nevoie de har? Eu am. 

Pasajul din Iacov continuă demolând încă un gând cu care ne-am obișnuit. Acela de a fi căutată de prezbiteri, de biserică (surori mai tari în credință în cazul nostru) atunci când trecem prin perioade de slăbire, apatie în credința noastră în loc: „să cheme pe prezbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului”.

Rugăciunea este un har pe care Domnul ne cheamă să îl folosim și în vremuri de suferință și în perioade bune.

Versetul se adresează aici strict relaționării bărbat- prezbiter, iar această ungere făcea referire la o slujire intențională a prezbiterului față de fratele în credință care îi ceruse ajutorul (așa cum Domnul a fost gata să spele picioarele ucenicilor, și prezbiterii au datoria înaintea Domnului să îi slujească pe frații mai slabi, în suferință, bolnavi purtându-le de grijă pentru cele necesare însănătoșirii lor).

Dar acest lucru dragele mele surori în Domnul este și datoria noastră unele față de celelalte.

Trebuie să ne rugăm una pentru cealaltă, dar și să ne slujim practic.

Sunt relațiile tale atât de profunde cu fetele și femeile din biserica din care faci parte? Ai tu în viața ta astfel de femei credincioase la care să poți apela atunci când îți vezi credința slabă?

Dar ești tu o astfel de fată/femeie credincioasă la rândul tău pentru cele ce acum sunt apatice în credința lor, au nevoie de cineva să le ridice ochii din nou spre Isus, și să le aducă aminte identitatea pe care o au în El? Te rogi tu pentru ele?

Domnul m-a cercetat prin acest pasaj și mesaj biblic. M-a îndemnat la pocăință. Am înțeles că nu sunt atât de prietenă pe cât mă cred și că trebuie să fiu intențională. Să nu mă mulțumesc că am bifat o slujire și să aștept să apară următoarea.

Harul este resursa celui ce se vede slab, asta înseamnă că și eu am nevoie de el.

Și tocmai de aceea primim har pentru că nicio astfel de lucrare nu o putem face prin puterea noastră.

Ești și tu slabă și ai nevoie de harul Domnului acum?