Treceți la conținutul principal

Curătirea se face prin foc

Trecutul și viitorul nostru au fost deja rezolvate de Domnul „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie... pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”. 1 Petru 1:3‭, ‬9 ‬‬

Dar ce se întâmplă cu prezentul nostru? Acum suntem: întristate, încercate și testate. „pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos”. 1 Petru 1:7

Și eu ca multe dintre noi am trăit cu gândul acesta că în spatele multelor probleme prin care trecem este vrăjmașul nostru. Dar pasajul din 1 Petru 3 ne arată că în spatele fiecărei încercări, întristări și test al credinței noastre (perioade de cuptor) este Dumnezeu.

De ce? Pentru că: „pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”. 1 Petru 1:9 

Dumnezeu permite să existe cuptor în viețile noastre ca să ne sfințească. Nu putem ajunge sa vedem , să experimentăm gloria lui Hristos decât prin suferință.

Însă în ciuda cuptorului, prin care unele dintre noi am trecut deja, trecem sau urmează, Cel care are în control intensitatea focului care să ne curățească este Domnul. El știe cât timp trebuie să ne țină în cuptor și la ce temperatură. Dar ne asigură că de acolo vom ieși mai curate decât atunci când am intrat.

Ceea ce trebuie să nu pierdem din vedere este că doar oamenii care au primit pe Duhul Sfânt sunt cei ce intră în cuptorul sfințirii. 

Ești și tu printre aceștia?

Tendința noastră umană este să cerem Domnului să ne scoată din cuptor, să domolească focul, și să oprească curățirea pentru că este prea greu de suportat (și aici fiecare dintre voi știți exact prin ce încercări v-a trecut Domnul să vă sfințească și mai mult). Nu cred că putem să categorisim suferința să spunem, aici este suportabil, aici mai puțin. Fiecare avem alt barem după care o încadrăm. Familia, relațiile, un loc de muncă, visurile noastre de multe ori zdrobite de Domnul pentru a ne da visul Lui, unul măreț față de tot ce credem noi bun.

Nu putem fi sfinte fără suferință. Și acest fapt ni-l demonstrează Însuși Domnul Isus, care deși sfânt în natura Lui a trebuit să pătimească în locul nostru moartea. Și noi cum putem să avem pretenția să fim scoase din cuptorul sfințirii când Dumnezeu Tatăl nu L-a cruțat nici chiar pe Fiul Său?

Treci acum prin încercare? Îți este inima întristată? Ești încercată prin foc să fii curățită de orice impuritate pentru a deveni mai asemănătoare cu Isus?

Ce ceri de la Domnul? Să micșoreze temperatura, să te scoată din cuptor sau Îi ceri să te ajute să înveți în mijlocul lui ceea ce Domnul vrea să schimbe în tine?

Dumnezeu ia falimentele noastre și le transformă prin mila și îndurarea Lui în binecuvântări. 

Ai experimentat și tu acest lucru? Eu da. Și de multe ori mi se pare că prea rar mulțumesc pentru acest har! 

Impurități încă sunt, dar Domnul a schimbat multe dintre lucrurile de care îmi era și teamă să îi cer să le curățească. Pentru că știam că înseamnă suferință și fugeam cât puteam de ea. 

Știți ceea ce poate destul de târziu am învățat? Că suferința pe care ne-o producem noi, este mult mai dureroasă decât cea a cuptorului în care Domnul are Mâna pe intensitatea focului.

Poate că multe dintre voi deja ați învățat acest lucru. Cu mine Domnul a luptat mulți ani să mă facă să înțeleg acest aspect.

Trebuie să acceptăm cuptorul pentru că el va frânge încrederea în cine credem că suntem, și ne va face să renunțăm la gloria noastră și să tânjim după gloria lui Dumnezeu.

Dar prin harul Lui chiar dacă acum în întristare, încercare și test ne opunem, credem cu toată inima că niciuna dintre noi care suntem ale Domnului nu se va pierde. Suferința este dovada nașterii noastre din nou.

Niciuna dintre noi care suntem născute din nou nu va rămâne netransformată. 

Credeți acest lucru?

Domnul să ne ajute să nu amânăm voit momentul cuptorului ci să ne încredem în Domnul că doar așa ne poate curăți de orice este încă mizerabil, întinat în inimile noastre ca să avem inimi întregi pentru el.

Curățirea inimilor noastre se face doar prin foc. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...