Treceți la conținutul principal

Jumătate din viața mea pe cale cu Tine

Luna mai este una cu totul specială pentru inima mea. Încep prin a celebra ziua punerii mele deoparte pentru Domnul prin Legământ. Continui prin a sărbători credincioșia Domnului încă 1 an. Și sfârșesc luna, cu o zi de 29 când am făcut Legământ cu Domnul Isus prin botez în urmă cu 16 ani.

Azi este despre cea de-a treia celebrare a lunii.

Deunăzi în timp ce îmi dădeam seama că urmează 29 am realizat că numărul anilor de la botez și până în prezent însumează jumătate din vârsta mea.

Pentru o clipă nu mi-a venit să cred. Jumătate din viața mea am trăit-o cunoscându-l pe Domnul Isus și luptându-mă să merg pe calea cea îngustă spre cer.

Îmi amintesc ziua cea mare din 2005. Aveam emoții pentru că urma să fac singurul pas pe care nu l-am regretat niciodată, să Îl recunosc pe Isus ca Domn și Mântuitor personal și să îl urmez până la capăt.

Anii de credință nu sunt roz, și nu pășim pe petale de trandafiri. Imediat după botez au venit și testele care adevereau și întăreau credința mea. Și au fost multe. Ani la rând viața mea a fost plină de văi dar chiar și acolo, nu am fost niciodată singură. Domnul Isus a fost cu mine.

Știți că, multe din situațiile prin care trecem și am trecut și eu, nu veneau de la Domnul pentru că trebuia musai să merg prin ele. Dar din falimentele mele ca urmare a dorinței mele de a-mi stăpâni viața, Domnul a scos mari binecuvântări. Pentru că doar El poate. 

Schimbările din viața mea le-a făcut și le face Duhul Sfânt, Călăuzitorul nostru pe care Domnul l-a trimis după ce S-a înălțat la cer. Datorită Lui nu m-am pierdut în văile prin care am intrat din neascultare.

Știu că fiecare are povestea ei cu Domnul. Pentru unele dintre voi, primii ani au fost cei mai frumoși, pentru altele cei mai anevoioși. Cred că frumusețea stă în faptul că Domnul lucrează atât de specific pentru fiecare și deși scopul este același, să ne sfințească, mijloacele și situațiile sunt diferite. Dar cât har dragelor, datorită milei Lui suntem acum încă pe cale. 

Am prins câțiva ani de liceu și toată facultatea în primii ani de credință. Poate cei mai grei ani îmi ziceam atunci. Nu știam ce avea să urmeze! Și nu vreau să vă sperii că viața de credință este o continuă suferință. Cred că Domnul este Cel care ne ține în cuptorul încercărilor să ne curețe de orice impurități și doar El ține degetul pe temperatură. El știe cât este necesar și pentru cât timp.

Noi nu știm, nu înțelegem și de multe ori nu acceptăm. Nu vă spun aceste lucruri ca un om care le-a văzut pe toate și acum dă sfaturi.

O, sunt departe de ce ar trebui să însemne jumătate din viața mea în umblare cu Domnul. Dar știu sigur că nu mai sunt unde eram acum 16 ani și prin harul Domnului nici unde eram anul trecut. 

Am mii de motive să Îi mulțumesc Domnului Isus căci El a fost atât de credincios, în ciuda multelor perioade de necredincioșie ale mele.

Și da, azi nu este despre mine, nici despre culmile și biruințele și văile din care am ieșit în toți acești ani. Azi este despre Isus care a fost credincios și nu a abandonat lucrarea pe care o începuse în mine și nici nu o va face până ce nu va fi gata. 

Nu este acesta un imens har? 

Pe toate culmile, și sunt culmi prin mila Lui în toți acești ani, am pus pas cu pas de mână cu Isus. Prin văi nu am fost singură și Mâna Lui tare m-a susținut. În cuptorul încercării m-a ținut să mă curețe și m-a modelat să fiu mai asemănătoare cu Isus

Au fost ușori acești 16 ani? Nu. Aș vrea să o iau de la capăt? Nu aș vrea. Aș cere de la Domnul să învăț mai repede, să fiu mai ascultătoare ca să nu mai sufăr din cauza alegerilor mele proaste.

Multe încercări și teste a folosit Domnul. Prin ele mi-a șlefuit caracterul în relații, căci acolo se vede cu adevărat cine ești, și nu când ești singură cu Domnul.

Am primit cele mai bune prietene care s-au dovedit a fi duhovnicești. Fetele acestea au investit în mine cât nu am meritat și încă o fac. 

Sunt atât de binecuvântată pentru că am avut sfetnici buni și nu am luat decizii mereu greșite dar și când am ales altceva, ele mi-au fost alături, m-au mustrat, mi-au ridicat ochii înspre Isus și m-au sprijinit să mă întorc pe cale.

Jumătate din viața mea pe cale cu Tine Isus. Nu merit nimic din ce îmi faci parte zi de zi. Nu prin forțele mele am făcut vreun lucru bun, toate prin mila și ajutorul Tău.

16 ani și numai El știe câți vor mai fi sau dacă vor mai fi. Până aici Domnul a fost credincios peste măsură. 

Mulțumesc Isus. Azi te celebrez pe Tine care ai venit în inima mea și ai început s-o schimbi cu atâta gingășie, chiar dacă cu dalta și ciocanul. Fără suferință nu există sfințire. Mulțumesc Isus, totul a meritat din plin și în Mâna Ta rămân. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...