Treceți la conținutul principal

Jumătate din viața mea pe cale cu Tine

Luna mai este una cu totul specială pentru inima mea. Încep prin a celebra ziua punerii mele deoparte pentru Domnul prin Legământ. Continui prin a sărbători credincioșia Domnului încă 1 an. Și sfârșesc luna, cu o zi de 29 când am făcut Legământ cu Domnul Isus prin botez în urmă cu 16 ani.

Azi este despre cea de-a treia celebrare a lunii.

Deunăzi în timp ce îmi dădeam seama că urmează 29 am realizat că numărul anilor de la botez și până în prezent însumează jumătate din vârsta mea.

Pentru o clipă nu mi-a venit să cred. Jumătate din viața mea am trăit-o cunoscându-l pe Domnul Isus și luptându-mă să merg pe calea cea îngustă spre cer.

Îmi amintesc ziua cea mare din 2005. Aveam emoții pentru că urma să fac singurul pas pe care nu l-am regretat niciodată, să Îl recunosc pe Isus ca Domn și Mântuitor personal și să îl urmez până la capăt.

Anii de credință nu sunt roz, și nu pășim pe petale de trandafiri. Imediat după botez au venit și testele care adevereau și întăreau credința mea. Și au fost multe. Ani la rând viața mea a fost plină de văi dar chiar și acolo, nu am fost niciodată singură. Domnul Isus a fost cu mine.

Știți că, multe din situațiile prin care trecem și am trecut și eu, nu veneau de la Domnul pentru că trebuia musai să merg prin ele. Dar din falimentele mele ca urmare a dorinței mele de a-mi stăpâni viața, Domnul a scos mari binecuvântări. Pentru că doar El poate. 

Schimbările din viața mea le-a făcut și le face Duhul Sfânt, Călăuzitorul nostru pe care Domnul l-a trimis după ce S-a înălțat la cer. Datorită Lui nu m-am pierdut în văile prin care am intrat din neascultare.

Știu că fiecare are povestea ei cu Domnul. Pentru unele dintre voi, primii ani au fost cei mai frumoși, pentru altele cei mai anevoioși. Cred că frumusețea stă în faptul că Domnul lucrează atât de specific pentru fiecare și deși scopul este același, să ne sfințească, mijloacele și situațiile sunt diferite. Dar cât har dragelor, datorită milei Lui suntem acum încă pe cale. 

Am prins câțiva ani de liceu și toată facultatea în primii ani de credință. Poate cei mai grei ani îmi ziceam atunci. Nu știam ce avea să urmeze! Și nu vreau să vă sperii că viața de credință este o continuă suferință. Cred că Domnul este Cel care ne ține în cuptorul încercărilor să ne curețe de orice impurități și doar El ține degetul pe temperatură. El știe cât este necesar și pentru cât timp.

Noi nu știm, nu înțelegem și de multe ori nu acceptăm. Nu vă spun aceste lucruri ca un om care le-a văzut pe toate și acum dă sfaturi.

O, sunt departe de ce ar trebui să însemne jumătate din viața mea în umblare cu Domnul. Dar știu sigur că nu mai sunt unde eram acum 16 ani și prin harul Domnului nici unde eram anul trecut. 

Am mii de motive să Îi mulțumesc Domnului Isus căci El a fost atât de credincios, în ciuda multelor perioade de necredincioșie ale mele.

Și da, azi nu este despre mine, nici despre culmile și biruințele și văile din care am ieșit în toți acești ani. Azi este despre Isus care a fost credincios și nu a abandonat lucrarea pe care o începuse în mine și nici nu o va face până ce nu va fi gata. 

Nu este acesta un imens har? 

Pe toate culmile, și sunt culmi prin mila Lui în toți acești ani, am pus pas cu pas de mână cu Isus. Prin văi nu am fost singură și Mâna Lui tare m-a susținut. În cuptorul încercării m-a ținut să mă curețe și m-a modelat să fiu mai asemănătoare cu Isus

Au fost ușori acești 16 ani? Nu. Aș vrea să o iau de la capăt? Nu aș vrea. Aș cere de la Domnul să învăț mai repede, să fiu mai ascultătoare ca să nu mai sufăr din cauza alegerilor mele proaste.

Multe încercări și teste a folosit Domnul. Prin ele mi-a șlefuit caracterul în relații, căci acolo se vede cu adevărat cine ești, și nu când ești singură cu Domnul.

Am primit cele mai bune prietene care s-au dovedit a fi duhovnicești. Fetele acestea au investit în mine cât nu am meritat și încă o fac. 

Sunt atât de binecuvântată pentru că am avut sfetnici buni și nu am luat decizii mereu greșite dar și când am ales altceva, ele mi-au fost alături, m-au mustrat, mi-au ridicat ochii înspre Isus și m-au sprijinit să mă întorc pe cale.

Jumătate din viața mea pe cale cu Tine Isus. Nu merit nimic din ce îmi faci parte zi de zi. Nu prin forțele mele am făcut vreun lucru bun, toate prin mila și ajutorul Tău.

16 ani și numai El știe câți vor mai fi sau dacă vor mai fi. Până aici Domnul a fost credincios peste măsură. 

Mulțumesc Isus. Azi te celebrez pe Tine care ai venit în inima mea și ai început s-o schimbi cu atâta gingășie, chiar dacă cu dalta și ciocanul. Fără suferință nu există sfințire. Mulțumesc Isus, totul a meritat din plin și în Mâna Ta rămân. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...