El nu-și ia vorba înapoi

 

„El nu-și ia vorba înapoi.” ,spune David în Psalmul 15. 

Ce mesaj profund are această expresie.

Oare trecem și prin filtrul inimii aceste cuvinte atunci când le citim sau rostim?

Sau doar prin minte le lăsăm să treacă fugitiv?

Am experimentat într-un mod dur această expresie, atunci când Domnul se opune.

Am promis Domnului Isus să nu mă întorc în locul în care mai nu demult am căzut, dar am dat cu nasul de pământ rapid.

De ce? Pentru că am crezut că a-mi lua vorba înapoi defapt nu este un lucru atât de grav.

Că pot să cochetez puțin cu a nu-mi ține cuvântul, ascultând de o voce străină care îmi spunea că este doar un mic semn că îmi pasă. Și că nu pot greși prea mult prin asta.

Doar că socoteala mea din minte, nu s-a potrivit cu realitatea. Credeam că voi fi întâmpinată cu o stare de bucurie însă m-am lovit de un bloc de gheață.

Pe moment nu am vrut să îmi las mintea să creadă asta și nici inima să simtă o asemenea răceală.

Deși m-a dărâmat emoțional, și mi-a furat liniștea pe care inima mea o căpătase în perioada precedentă, Domnul nu m-a lăsat acolo jos, înfrântă de dușman.

Am primit o lecție. „El nu-și ia vorba înapoi, și versetul continuă. Chiar dacă face un jurământ în paguba lui.”

Nu am putut înțelege mesajul acesta până acum.

Eu mi-am dat cuvântul și înaintea Domnului și față de un om. Și am încercat să cochetez cu posibilitatea de a nu-l respecta întrutotul.

Jurământul făcut nu era nici pe departe în paguba mea, ci din contră. Dar firea pământească și-a permis să fie stăpână din moment ce puțin teren a avut de câștigat.

Domnul este Credincios promisiunilor Sale și vrea ca și eu să îmi țin cuvântul. 

Ai trecut și tu pe aici? Ai făcut o promisiune care îți putea aduce creștere spirituală dar, nevoia și dorința de a te bucura puțin de atenție și apreciere, a dus mai degrabă la a da cu nasul de pământ?

Ce ai simțit atunci? Ce fel de gânduri ți-au invadat mintea? Ce ai învățat din situația aceea?

Pentru mine a fost dureros. În primul rând că am dezamăgit pe Domnul. Am încercat să mă „joc” cu, cuvântul dat. Apoi am văzut opoziția clară a Duhului Sfânt de a mă lăsa să cred că mă bucur de ceva ce nu de mult era nociv. Și am simțit dragostea Lui extraordinară față de un om cu o inimă împărțită, ce nu merita asta.

Sunt mulțumitoare Domnului pentru această situație de cădere care m-a făcut să văd cât de tare mă credeam, dar cât de slabă eram defapt. Și am înțeles că un copil al Domnului nu își ia vorba înapoi, pentru că prin asta dă dovadă de nesupunere.

Mă rog pentru noi toți să ne dea Domnul inimi ascultătoare și integre care să asculte de El oricât de îmbietoare ar fi vocea care spune că, „Nu-i atât de grav”.