1 mai. Pentru cei mai mulți dintre voi este o zi de sărbătoare, de recreere a minții, inimii și odihnă a trupului de obicei la iarbă verde.
1 mai o zi fără muncă, fără stres, fără obligații, doar relaxare. O mâncare bună, activități în aer liber și socializare.
1 mai pentru mine însă este o zi de celebrare a credincioșiei lui Dumnezeu față de mine.
În urmă cu 8 ani a existat o zi hotărâtă de Domnul în care să mă cerceteze, și să îmi arate că trebuie să îmi pun viața deoparte pentru El.
Eram plină de entuziasm. Jovială. Nerăbdătoare să văd ce urmează. Mă aflam într-o perioadă de ascensiune în viața mea de credință și totul îmi părea minunat.
Nu știam ce presupune acest Legământ cu El, dar Duhul Sfânt pusese în mine dorința de a merge pas cu pas în acest proces.
Am învățat să spun Da slujirii atunci când am fost întrebată dacă mi-ar plăcea . (Mult timp am spus Nu din prea multă comoditate).
Am experimentat ce înseamnă să slujești, să dai din timpul tău pentru ceilalți (în cazul meu, copiii, tineri și echipa de Bun Venit, puțin timp chiar și echipa de închinare). Am descoperit că Domnul transformă o inimă care nu rezonează cu, copiii într-una care să se lipească de ei. Dovadă a stat scurta perioadă ce avea să urmeze după 7 ani când am primit șansa de a lucra într-o școală creștină.
4 ani de slujire prin harul Domnului în lucrarea pentru copiii alături de oameni plini de pasiune și dedicare. 1 an printre tinerii ce nu depășeau cu mult vârsta mea de atunci.
Și călătoria mea ține de aproape 8 ani în lucrarea de Bun Venit singura în care am rămas și care s-a lipit de inima mea.
Dar toate acestea nu puteau fi acum povestite dacă nu le lucra Domnul. El a făcut toate acestea posibile. Datorită Lui am pornit în această călătorie a unei inimi pusă deoparte.
Acum 8 ani mai târziu pot spune că a meritat acea zi plină de entuziasm, necunoscut, curiozitate și bucurie, pentru că prin har sunt aici.
Tot prin har a luat ființă și acest proiect „Pusă Deoparte” la care nici nu mă gândeam atunci.
Toată această călătorie este numai lucrarea Domnului. Este numai meritul Lui. Din El, prin El și pentru El am ajuns să experimentez o viață pusă deoparte, cu văi unde paradoxal am crescut și culmi unde am simțit atâta bucurie și copleșire a prezenței Domnului Isus.
1 mai pentru mine este ziua în care am descoperit ce scop am pe acest pământ.
Tot în aceeași lună, dar cu 8 ani mai înainte cunoșteam cea mai importantă Persoană care avea să-mi fie Călăuză în această călătorie, Isus.
Luna mai într-adevăr pentru mine începe și se termină cu credincioșia Domnului Isus.
O zi a nașterii mele fizice, una a nașterii mele spirituale și alta a înțelegerii scopului meu pe pământ, toate în aceeași lună. De ce? Domnul știe.
De aceea cred că și iubesc luna mai.
Sunt adânc mulțumitoare Domnului pentru călătoria în care am pornit împreună ca inima mea să fie pusă deoparte pentru EL.
1 mai pentru mine este despre celebrare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu