Suntem în Săptămâna Mare, a patimilor lui Isus Hristos pentru întreaga omenire.
Într-o perioadă ca aceasta ne amintim că tot ceea ce suntem acum nu ar fi fost posibil dacă Isus de bună voie nu ar fi ales să vină pe pământ și să împlinească voia Tatălui.
Comemorăm evenimentele ce s-au desfășurat în urmă cu peste 2000 de ani în drumul spre cel mai mare chin pe care un om îl putea răbda, răstignirea pe cruce.
Deși suferințele pe care avea să le suporte erau înfiorătoare Domnul Isus a mers până la capăt „zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Luca 22:42
Și voia Tatălui a împlinit-o întrutotul.
Săptămâna aceasta împreună cu grupurile mici din biserică am pus un timp deoparte să ne amintim rugăciunea Domnului Isus ce apare în mod integral în evanghelia lui Ioan, capitolul 17.
Fiecare grup a avut de meditat asupra unor versete din acest pasaj.
Împreună cu grupul de fete am avut de aprofundat versetele 6-10 , iar păstorul ne-a rugat pe fiecare să împărtășim câte un gând legat de această rugăciune.
Una dintre fete a fost atinsă în mod special de versetele care spun: „Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește , în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu , Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Ioan 17:11, 21
Aici Domnul Isus Îi cere Tatălui pentru noi toți cei ce am fost aleși de El așa cum citim în Efeseni „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană”, puși deoparte, și am crezut în El să ne facă una în El ,așa cum Isus este una în Tatăl.
Unitatea aceasta nu putea fi posibilă fără jertfa Domnului Isus pentru fiecare dintre noi.
Biserica, Trupul Domnului nu ar fi existat dacă El nu ar fi murit în locul nostru, și nu ne-ar fi adus în Trupul Său, „oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam”. Apocalipsa 5:9
Tot ce suntem acum, suntem prin harul Domnului Isus, prin ceea ce a făcut pentru noi în Săptămâna Mare în urmă cu 2 milenii.
Ca și copii de Dumnezeu ne dorim să fim una în Hristos și prin El una cu cei ce cred în Isus și au primit Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt este garantul vieții noastre atinse și schimbate de încrederea în jertfa Domnului Isus.
Ce înseamnă să fim una în El? Ascultare, dependență de Domnul Isus, să mergem pe urmele pașilor Lui.
Ce înseamnă unitatea prin El? Găsim scris în Scriptură: „Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște.
Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne”. Faptele Apostolilor
Experimentăm noi această unitate?
De ce trebuie să fim una? Pentru ca lumea să creadă că Dumnezeu L-a trimis pe Isus pe pământ să facă această lucrare și să Îi împlinească voia.
Avem nevoie de protecția Tatălui în lumea aceasta în care vom trăi pentru o vreme, nu putem să ne ferim singuri de cel rău și nici de ispite fără providența Domnului și călăuzirea Duhului Sfânt.
În Săptămâna aceasta ne rugăm ca tot ce citim din Cuvânt, sau auzim să ne cerceteze și să ne schimbe inimile în unitate sfântă cu El și unii cu alții.
Fiți binecuvântate!
Comentarii
Trimiteți un comentariu