De ce nu suntem "fanii" lui Isus?

Am vizionat deunăzi o emisiune sportivă între două echipe din România care se luptau pentru un premiu surpriză.

Șocul lor a fost mare când au aflat că aveau să participe chiar în ziua următoare la un concert al celui mai faimos cântăreț mondial la ora actuală și chiar să aibă parte de o mică sesiune de discuții cu acesta.

Priveam la ei când li s-a dezvăluit premiul și am fost atât de uimită să văd că au depus mai mult efort, mai multă energie să obțină câștigul de la final decât în alte dăți pentru însăși comunicarea cu cei dragi de acasă pe care nu îi mai văzuseră de câteva luni.

Trebuie să recunosc că doar auzisem de numele acelui cântăreț și câteva melodii ce rulau la radio dar nu știam cine este.

Una dintre echipe a câștigat premiul, a mers la concert și păreau de neoprit în frenezia în care intraseră. Pur și simplu se delectau în fața acestui simplu om ca și ei cu o voce bună, nimic de zis, dar care devenise faimos peste noapte.

În timp ce priveam imaginile acestea cât și cele din timpul sesiunii de întrebări reciproce care mai de care mai curioase, Domnul mi-a adus în față imaginea aceasta.

Suntem creștini, am cunoscut pe Stăpânul lumii acesteia, Îl avem în inimile noastre, și cu toate acestea, nu suntem la fel de entuziasmați de El așa cum erau sportivii aceia de acel cântăreț!

Deși nu este cel mai potrivit mod de a o spune m-am întrebat, Noi de ce nu suntem fanii lui Isus?

Ar trebui să fim cei mai înfocați! Să fim primii la rugăciune, primii la studiile biblice, primii la post, primii în slujire, primii în ascultare și dependență de Cel care ne-a creat și în a cărei Mână stă suflarea noastră.

De ce nu suntem fanii lui Isus? De ce nu umplem stadioane ca și pentru un bun cântăreț sau actor?

De ce ne este atât de greu să ne luptăm pentru a fi în prezența Lui? Pentru a-L cunoaște? Pentru a ne delecta cu El? De ce nu suspinăm ca după Cel mai Frumos om ce a existat vreodată?

De ce putem deveni atât de ușor, chiar și noi ca și creștini fanii unui om ca și noi, a cărei viață nu este decât un abur, cum citim în Iacov care se arată puțin și apoi piere dar nu putem să fim fanii cei mai înfocați ai Celui care Și-a dat viața în locul nostru, al fiecăruia fără deosebire, care a acceptat sacrificiul suprem să se despartă pentru 3 zile de Tatăl din ascultare față de El?

De ce viețile noastre de credință sunt atât de serbede, și aproape trecute cu vederea? 

Deși aceste cuvinte par să te atace și pe tine, în timp ce scriu privesc întâi în inima mea. Mă uit acolo și observ cu tristețe că încă sunt oameni, și lucruri pentru care sunt mai plină de pasiune, pentru care ofer mai mult timp, și sau resurse decât pentru Domnul Isus.

A trăi puse deoparte poate că explică cel mai bine ce înseamnă să fim cei mai înfocați fani ai lui Isus.

Cred că noi toți ne dorim ca și creștini să trăim ca ucenici ai lui Isus, ce a făcut El aceea să facem și noi, ce a gândit El aceea să gândim și noi doar că știm că vrăjmașul are un aliat puternic în noi, firea pământească care își vrea propria glorie. Care se vrea pe însăși în centru. Care se luptă să obțină ceea ce consideră că merită.

Dar noi nu mai aparținem firii noastre pământești așa cum găsim scris în Romani 8 să mai împlinim poftele ei. 

Fă-ne Doamne Isuse cei mai plini de râvnă fani ai Tăi și nu pentru a ne vedea ceilalți, așa cum se întâmplă în lume, ci pentru ca viețile noastre să miroasă tot mai mult a Cine ești Tu. Amin.