Ce fel de mireasmă ești?

„Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiți și printre cei ce pier – pentru aceștia o aromă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia o aromă de la viață spre viață. Și cine este destoinic pentru aceste lucruri?” 2 Corinteni 2:15‭-‬16 ‬

Ce versete profunde. Am ales versiunea Noua Traducere întrucât relatează mai clar ceea ce a vrut să ne spună apostolul Pavel.

De câte ori citim pasajul acesta și doar ne „minunăm” de el dar apoi închidem și ne întoarcem la viețile noastre obișnuite?

Îndrăznesc să spun că de multe ori, dovadă stă atitudinea noastră plină de deznădejde față de cei nemântuiți care se află într-o situație tensionată, sau chiar în momente de gol sufletesc.

Perioada aceasta am ajuns cu studiul Cuvântului în a doua epistolă a lui Pavel către Corinteni. Citeam capitolul 2 unde aveam subliniate versetele de aur, unele pe care le-am memorat de ani de zile. Și m-am oprit asupra celor menționate mai sus unde autorul ne compară pe noi, cei mântuiți, care avem o relație cu Domnul Isus, și pe Duhul Sfânt ca și Călăuză cu o „mireasmă” așa cum spune Cornilescu sau o „aromă”.

Noi știm că mireasma în sine este un miros plăcut, doar că Pavel ne avertizează că pentru cei nemântuiți aceasta aromă devine foarte neplăcută.

Căutând puțin prin comentariile biblice am descoperit că sensul dat de Pavel aici pentru mireasma aceasta venea de la jertfele romanilor către zeități, de un miros plăcut pentru ei. Dar pentru prizonieri aveau un miros groaznic pentru că urmau să fie executați.

Mesajul Evangheliei dă viață pentru unii iar pentru alții unul spre condamnare.

Aceasta este perspectiva pe care am desprins-o dintr-un studiu mai atent.

Însă în afara de aceasta, în mintea mea a apărut o situație a unui om nemântuit care are nevoie de cineva care să-i dea un sfat, sau să îi răspundă la o întrebare pe care o găsește fără soluție și de unde nu vede nici o lumină după care să se ghideze.

Ce fel de mireasmă sunt atunci? Pot aduce Viață în întuneric acolo unde nu este decât deznădejde sau mă găsesc și eu în aceeași situație ,absorbind starea persoanei respective?

Tu ce fel de mireasmă ești? Miroși a Hristos acolo unde pacea, bucuria, scopul în trăirea omului aceluia lipsesc, sau mai degrabă aduci „condamnare” și moarte pentru că nu îl poți ridica pe acela pe care Domnul ți l-a trimis în cale să Îl arăți pe El?

Cred cu toată inima că prin ajutorul Duhului Sfânt putem să depășim faza doar să ne „minunăm” de pasaj și apoi să ne întoarcem la ce am fost. 

Sau cum spune în capitolul următor Pavel: „Noi toți privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (versetul 18). Cuvântul este Oglinda în care ne vedem cum suntem în realitate. Putem să ne privim în ea și să uităm ce am văzut sau să lăsăm Cuvântul să ne schimbe în asemănare cu Cel despre care citim, Isus Hristos.

Ce fel de mireasmă ești?