Care este rădăcina conflictului?

 

„Suntem oameni”! Prima expresie pe care o folosim pentru a ne putea scuza greșelile.

Omul este supus greșelii devine scutul nostru împotriva socotelii ce ni se cere într-un conflict.

Doar că nu suntem doar oameni, suntem creați după Chipul lui Dumnezeu, și am primit datorită jertfei Domnului Isus și identitatea de fii și fiice. Nu putem trăi ca și lumea.

Nu putem să ne scuzăm la nesfârșit greșelile și păcatele pe care le facem doar pentru că suntem oameni. 

Perioada acesta studiem în biserică epistola lui Iacov. 

Duhul Domnului mi-a atins inima prin mesajul pastorului din capitolul 4.

Din pasajul acesta aflăm că există două moduri în care putem aborda un conflict și ni se adresează nouă, celor ce suntem copiii Domnului, răscumpărați care am primit pe Duhul Sfânt.

Știați că toate conflictele noastre sunt de natură spirituală? Vom afla puțin mai târziu de ce.

 De ce intrăm în conflict cu frații și surorile noastre, cu membrii familiei, prieteni?

Pentru că , conflictul își are originea în dorințele noastre egoiste. În inima noastră se dă o luptă.

Dar în loc să privim la rădăcina problemei noi încercăm să rezolvăm ceea ce este în exterior.

De ce există acest conflict în noi? Pentru că adevărata luptă se dă între dorințele firii noastre pământești și cele ale Duhului Sfânt.

Cred că știi ce înseamnă să mocnești pe dinăuntru într-o anume situație și totuși să nu spui nimic, să te cerți în mintea și inima ta cu persoana care ți-a greșit dar să nu exteriorizezi ceea ce simți.

Știați că atunci când conflictele ies în afară înseamnă că au biruit dorințele noastre egoiste?

Motivul pentru care conflictul nu se estompează ci mai degrabă se mărește își are originea în lăcomia noastră. 

După ce tânjește inima ta chiar acum? Pentru ce te lupți, îți oferi toată energia, resursele doar să capeți acel ceva?

Știm că dorințele noastre nu sunt în ele însele păcătoase. Nu este păcat să ne dorim afecțiune, confort, dreptate, semnificație, dar când acestea devin exagerate ,ele devin păcătoase pentru că orice lucru pe care mi-l doresc cu ardoare intră în conflict cu lucrarea Duhului Sfânt. 

Ceea ce ne face să înțelegem că intrăm în conflict direct cu Dumnezeu din cauza idolatriei inimilor noastre.

Un idol este orice lucru, persoană după care tânjim mai mult decât după Dumnezeu. Orice lucru în care ne consumăm energia, timpul, sentimentele, resursele mai mult decât în relația cu Domul. 

Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu, este un verset pe care adeseori îl folosim în favoarea noastră. Deși pare paradoxal. Respingem oamenii care nu Îl cunosc pe Domnul considerând că versetul la acest lucru se referă când în realitatea Duhul Sfânt ne transmite că ceea ce este în interiorul nostru ne face vrăjmași cu Dumnezeu.

Mai exact, nu putem să afirmăm că suntem creștini și să tânjim după aceleași lucruri ca și cei pe care îi numim „lume”. Dacă și noi ne trezim cu aceleași dorințe ca și ei, după mai mulți bani, mai mult confort, mai multă semnificație când Îl avem pe Isus, ceea ce Dumnezeu are mai de preț- înseamnă că suntem idolatri.

"Când nu ne luăm de pe verticală ceea ce ne trebuie, ne luăm de pe orizontală și aceasta este idolatrie”, spunea Paul Tripp 

Pastorul a accentuat versetul din Iacov care ne spune că suntem întinați de lume, dar acum suntem deja prieteni cu lumea.

Daca nu ne tratează ca pe regi oamenii din jurul nostru, nu contează cum ne tratează Dumnezeu?

 Atunci când avem timp, energie, bani pe care îi investim în noi și nu avem să le oferim fraților noștri în credință suntem în vrăjmășie cu Dumnezeu.

Nu știu dacă tu ești o persoană relațională, eu sunt. Cum sunt relațiile tale? Ai renunțat la vreuna dintre ele doar din cauza unui conflict pe care nu ai depus efort să îl stingi? Rezolvă ce este în inima ta, nu renunța la oameni! 

Nu m-am gândit că orice conflict care apare aduce după el oportunități? Credeam că are menirea doar să dezbine. Dar nu.

Conflictul scoate la iveală ceea ce este în inima mea, îmi etalează cât de mult Îl iubesc defapt pe Dumnezeu.

Știm că voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră doar că de multe ori ajungem să ne folosim de Domnul să ne ajute să primim ceea ce ne dorim, lucru pe care îl are la baza evanghelia prosperității, o evanghelie falsă.

De câte ori rugăciunile noastre nu s-au centrat pe ceea ce ne dorim dar cerând acest lucru din mâna lui Dumnezeu, care este Bun și dă cu mână largă?

Voia lui Dumnezeu este să ni-L dea pe Isus.

M-a frapat afirmația, dacă m-aș căsători (în cazul meu) dar acest lucru m-ar îndepărta ta de Isus, pentru că aș face idol din semnificația primită în familie, atunci mai bine să rămân necăsătorită. 

Și există și alte exemple dacă vindecarea m-ar îndepărta de Domnul, sau alte lucruri care în sine nu sunt păcătoase, dar Domnul ne știe inima.

Tu poți să te supui Domnului acceptând să rămâi în starea în care ești de dragul de a nu-L pierde?

Multă teorie nu? Ce putem face mai exact? Ne spune Iacov începând cu versetul 6-smeriți-vă  supuneți-vă Domnului și apoi prin puterea Duhului Sfânt potriviți-vă diavolului.

Este vreunul dintre noi suficient de smerit și/sau supus? Nu vrem noi să ne arătăm defapt viteji în fața vrăjmașului dar fără să parcurgem primii doi pași?

Pastorul ne amintea că nu putem să stăm împotriva diavolului fără rugăciune și Cuvânt!

De ce? Pentru că Însuși Domnul Isus în pustie când a fost ispitit, a spus este scris, și s-a rugat. Suntem noi mai tari decât Domnul Isus să facem altfel?

Orice conflicte din viața noastră nerezolvate au ca rădăcină mândria.

Cum combatem mândria? Pocâindu-ne, smerindu-ne, supunându-ne. 

Există două moduri de a aborda un conflict, dar noi copiii Domnului vrem să Îl alegem pe cel duhovnicesc. 

Domnul să lucreze în noi izbăvire tot mai mult de noi înșine. Să ne supunem voii Domnului. Amin.