Treceți la conținutul principal

Tu ce ai face?

  


Tu ce ai face dacă ai putea să fii pentru o zi Dumnezeu?

Este o întrebare ciudată pentru noi toți cei care Îl cunoaștem pe Domnul Isus. Ba chiar nepotrivită.

Dar trebuie să fim realiști. Chiar dacă nu avem această posibilitate în mâinile noastre, totuși sunt atâtea situații în care acționăm ca și cum am fi noi Dumnezeu.

În situațiile de zi cu zi decidem de multe ori după placul nostru cum să acționăm. Gândim ce credem noi că ar trebui. Vorbim ce ni se pare nouă corect. Și acționăm în ceea ce este în avantajul nostru. Da, aici vorbesc despre firea noastră pământească. Ea este în spatele acestui sistem decăzut. 

Suntem oameni înnoiți prin harul Domnului Isus. Avem pe Duhul Sfânt drept Călăuză în fiecare moment din viețile noastre. Și cât har. Însă, totuși cât vom trăi în trupul acesta tot vom dori să fim proprii noștri stăpâni. Ba chiar și ai celor din jurul nostru.

Cuvântul nostru trebuie să fie respectat chiar dacă de multe ori se întâmplă să fie îndoielnic. Dorințele noastre trebuiesc împlinite pentru că se ridică cu tupeu ca fiind nevoi. Plăcerile noastre trebuie satisfăcute pentru că „o viață avem”, spune vorba din popor.

Dar ce noi ne ghidăm după ce spune lumea? Pentru noi este mai important să fim plăcuți lumii? Nu ar trebui să fie important să ascultăm de Cel ce nu doar că ne-a creat în mod unic, minunat și ne cunoaște întrutotul și a fost în stare să-Și dea Unicul Fiu să ne smulgă din acest veac rău?

Revenim la întrebarea de la început, „Tu ce ai face dacă ai putea fi Dumnezeu pentru o zi”?

Cât de mult ar cântări să-ți vezi toate nevoile , plăcerile împlinite după cum crezi tu că ar trebui? Și cât de mult ar conta să privești și spre nevoile celor din jurul tău? Să rezolvi probleme. Să aduci vindecare. Să aduci bucurie pe chipurile celor deznădăjduiți? Ceea ce este cu adevărat interesant este că putem să aducem bucurie pe chipurile celor din jur pentru că Îl avem deja pe Isus în inimile noastre și El poate lucra prin noi în viețile semenilor noștri.

Avem impresia de multe ori că dacă am putea da timpul înapoi nu am mai repeta greșelile. Ei bine nu putem da timpul înapoi și chiar dacă s-ar întâmpla tot pe același drum am păși. Nu, nu glumesc. Firea noastră pământească nu este capabilă de a învăța din greșeli. Nu le poate evita. Nu poate. 

„Dar de când știe cineva ce vrea”? Bună întrebare. De când știm noi cu adevărat ce vrem? Doar meditează puțin la întrebare și apoi răspundeți. 

Avem impresia că știm ce ne dorim dar de multe ori realizăm că nu prea știm. Ba mai mult nu știm de ceea ce avem nevoie. Deși credem că ne cunoaștem îndeajuns de bine.

Dar un lucru este sigur, avem nevoie disperată de Dumnezeu pentru că nici nu știm să ne rugăm. Nu știm ce să cerem. 

Dacă am putea controla și avea putere am face totul pentru dreptatea noastră. Am folosi puterea aceasta ca o armă a răzbunării și nu a facerii de bine. Am fi în stare să nimicim tot ceea ce este în perfectă ordine lăsat de Dumnezeu. 

Mă gândeam la aceasta. Dacă am avea puterea lui Dumnezeu pentru o zi, asta nu ar face să avem și natura Lui perfectă. Rămânem tot oameni pervertiți de păcat dar cu o putere supranaturală, pe care o controlează nu Duhul Sfânt din noi ci firea pământească. 

Nu suntem conștienți că habar nu avem de ce nu primim unele lucruri. Ne-ar putea strivi. Ne-ar îndepărta de Dumnezeu. Cât de Înțelept este El! Toate sunt exact unde și cum trebuie să fie.

Noi despărțiți de El ne autodistrugem, îi distrugem și pe semenii noștri cât și întreaga planetă. Suntem ca un dispozitiv ce este programat să se autodistrugă și din nou menționez, prin firea noastră pământească unde nu se găsește nimic bun. 

Așadar, cât har că nu avem această posibilitate în mâinile noastre. Doar Unul Singur este Dumnezeu. Nimeni nu se poate compara cu El. El este infinit de sfânt. Noi suntem oameni, avem în noi încă firea pământească dar putem trăi și umbla conduși de Duhul Sfânt.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...