Treceți la conținutul principal

Esența creștinismului

 

Anul acesta a pornit cu un proiect mare. Câte o carte creștină de lecturat pe lună în vederea echipării lucrătorilor și o recenzie pentru o editură ce își dorește să ducă Cuvântul Domnului la cât mai multe inimi.

„Esența creștinismului” de W Plumer. O carte ce abundă de teologie structurată pe 31 de capitole. Nu vă faceți griji, deși pare mult de citit, este ușor de lecturat și chiar de înțeles. Cuprinde capitole scurte pe temele cele mai importante ale teologiei: revelație, Cuvântul lui Dumnezeu, Numele si atributele lui Dumnezeu, Trinitatea, creația, Providența ,omul păcătos, mântuirea, Hristos, Evanghelia și credința, pocăința, nașterea din nou, justificarea, sfințirea, rugăciunea, Legea, botezul, păstrarea sfinților, moartea, învierea, judecata, raiul și iadul. 

Cu siguranță, multora dintre voi deja v-a stârnit curiozitatea. Deși mi-ar plăcea să vă spun câte o idee din fiecare temă, spațiul nu ne permite și nici nu mă pot limita doar la una singură.

Așa că, am să încerc să desprind câteva idei din toată această comoară teologică. 

Am descoperit că oricât s-ar chinui omul nu Îl poate cunoaște pe Dumnezeu prin rațiunea sa. Biblia este cea care are autoritate peste mintea și conștiința omului.

Închinarea este un subiect care merită toată atenția noastră. Locul închinării acceptabile este sufletul. Închinarea trebuie să fie liberă de forme deșarte și ritualuri religioase, să nu fie plictisitoare, nici gălăgioasă, ci cu bucurie. 

Niciun om nu este călăuzit greșit prin Scriptură. Biblia se explică prin ea însăși.

Numele și atributele lui Dumnezeu. O, câte nume sunt și câte putem spune. Acesta este capitolul cel mai puternic din întreaga carte. 

Toate atributele lui Dumnezeu sunt perfecțiuni ale Sale: neschimbătoare, fără limită, veșnice, consecvente unul cu celălalt și esențiale caracterului Lui glorios, transmisibile și netransmisibile. Am putea aminti: că este  Independent,  Veșnic, Neschimbător, Duh, Atotputernic, Infinit, Omniscient, Adevăr, Credincios, Sfânt, Glorios, Infinit de fericit, Incomparabil, Unic.

Providența lui Dumnezeu se referă la grija lui Dumnezeu față de creaturile Sale. O lume fără Dumnezeu ar fi o lume scăpată de sub control. 

Doctrina providenței lui Dumnezeu smulge din rădăcini lauda de sine a omului și suficiența de sine.

Mi-a atras atenția un citat pe care îl știu de ceva timp: „O conștiință vinovată este cea mai dureroasă rană care poate exista”. Întreaga noastră natură este afectată de păcat.

Dar există și o veste minunată, care poartă numele minunat de Hristos, datorită Lui mântuirea este posibilă. Dumnezeu a creat acest plan și tot El l-a pus în aplicare. Harul lui Dumnezeu este ceea ce aduce mântuirea. 

Pe scena istoriei a venit cel mai frumos dar pe care cerul ni-l putea da, Hristos, Fiul lui Dumnezeu și al Omului. Creștinismul în sine este denumit după numele Autorului lui, Domnul Isus Hristos. Un creștinism fără Hristos este o absurditate.

Un alt lucru ce mi-a rămas în minte, Hristos nu a devenit Fiul lui Dumnezeu datorită faptului că a fost trimis pe pământ ci a fost trimis pentru că era deja Fiul lui Dumnezeu. Hristos este atât de Dumnezeu cât și om.

În planul de mântuire, Hristos ocupă locul central. Hristos este Mijlocitorul care intervine între două părți care se află în conflict, cu scopul de a le împăca. Nevoia unui Mijlocitor este dată de sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, pe deoparte și de vinovăția, păcătoșenia și falimentul omului, de cealaltă parte.

Deși Dumnezeu ne cere credință, căci aceasta este cea mai mare cerință primită pentru mântuire, minunea este că acest dar îl aduce Duhul Sfânt în sufletul omului.

Dacă omul alege să nu creadă după ce primește dovezile, face întreg planul de mântuire inutil pentru el.

Pocăința vine la pachet cu credința. Ne explica autorul că „sufletul însetat are nevoie nu doar să știe că există apa ci să și bea din ea, altfel în lipsa apei el va muri. 

Tema nașterii din nou sau a schimbării inimii este imperios necesară. Această schimbare nu este una parțială ci una profundă care afectează în mod holistic (schimbă scopurile, voința, înclinațiile, dorințele, temerile, gândirea și viața).

Un alt capitol care m-a impactat vorbea despre justificare și sfințire. „Justificarea este un act al harului pentru păcătoși ,prin care Dumnezeu iartă toate păcatele, îi socotește neprihăniți, fără vreun merit al omului, ci datorită ascultării perfecte a lui Hristos și a neprihănirii Lui transferate în contul nostru.

Sfințirea în schimb este un proces de transformare a omului mântuit, care durează toată viața. 

Să nu uităm Rugăciunea, ca disciplină spirituală. „A  vorbi despre un creștin care nu se roagă este ca și cum ai vorbi despre un om viu care nu respiră”. Nu știu cum stați voi la capitolul acesta. Dar devine tot mai evident că nu se poate altfel. Fiecare rugăciune să fie adusă cu sinceritate, bunăvoință și curăție de inimă.

Un al treilea capitol dragelor care pur și simplu nu putem să Îl trecem cu vederea, deși trăim prin har este Legea Domnului care ne arată imposibilitatea noastră de a fi putut fi mântuite prin încercarea împlinirea ei.

Aici nu am menționez nimic pentru că adevărul este că merită atenție și cercetare în timp ce citiți cele două capitole destinate Legii.

Autorul ne aduce un alt subiect important înainte, mărturisirea credinței. Ceea ce spunem să și trăim. 

O mărturie bună trebuie să fie: inteligibilă, sinceră, smerită, fermă, izvorâtă din dragoste pentru Hristos.

Dușmanii noștri cei mai aprigi sunt: lumea și poftele ei, firea pământească din noi și diavolul.

Dar slavă Domnului că El ne păstrează în har.

În ultimile capitole Plumer ne vorbește despre subiectul morții, învierii, judecății și existenței raiului și iadului (ca fiind locuri fizice, fiecare având drept scop răsplata fiecărui om- raiul pentru bucuria veșnică iar iadul pentru pedeapsa veșnică a respingerii lui Hristos în mod voit și intenționat).

Autorul conclude „Păcatul este un lucru îngrozitor ce ne separă de Dumnezeu, dar Hristos face imposibilul, posibil împăcându-ne cu Tatăl, aducându-i din moartea veșnică la viața veșnică.”

Deși sunt multe gânduri menționate aici, sper că v-au stârnit curiozitatea să descoperiți întreaga comoară „Esența creștinismului”

Găsiți aici cartea⤵️

https://www.magnagratia.org/001-esenta-crestinismului-plumer.html


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...