Răspuns neîntârziat

 

Un nou an. Un nou început. O nouă invitație pentru toți credincioșii. Săptămâna mondială de rugăciune.

Câți o vom onora? 

Cu toții avem așteptări la început de an chiar și într-unul ca acesta care din punct de vedere statistic nu va fi mai bun decât cel trecut. Ba chiar mai dificil. La cine să privim? Cui să cerem ajutor să rămânem credincioase? Știm toate răspunsul: „Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul?  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.” (Psalmul 121:1‭-‬2)‬‬

Așa că prin harul Lui am reușit să onorez invitația în toată această săptămână. O și cât har am primit să fiu parte cu frații și surorile mele în închinare, Cuvânt și părtășie prin rugăciune.

Fiecare seară a avut un vorbitor diferit și un pasaj prin care ei înșiși fuseseră cercetați de Domnul.

La finalul acestei săptămâni am fost fiecare îndemnați să ne întrebăm: Ce ne-a vorbit Domnul zilele acestea? Cine suntem cu adevărat și nu cine ne credem că suntem? Ce decizie trebuie să luăm împreună cu Duhul Sfânt?

Pentru mine săptămâna aceasta a însemnat un răspuns neîntârziat.

De ce zic asta? În prima seară Domnul ne-a cercetat prin pasajul din 2 Timotei 3 în care ne-a prezentat o anumită categorie de oameni de care ar trebui să ne depărtăm, și până aici parcă nu pare atât de greu de pus în practică. Doar că pastorul a ținut să menționeze că acești oameni: „iubitori de sine , iubitori de bani , lăudăroși , trufași , hulitori , neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați , neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători , obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,  având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.(versetele 2-5) nu sunt oameni din lume ce nu îl cunosc pe Dumnezeu, ci însuși frații noștri ba chiar noi înșine.

De câte ori suntem tentate să citim un text din Biblie și să îl atribuim unui semen al nostru și nu nouă însene? Atunci Duhul Sfânt ne-a provocat să ne vedem pe înșine prin prisma acelui pasaj. De câte ori am fost iubitori de sine, sau de bani, am bârfit, ne-am mândrit și am fost mai degrabă religioși decât să umblăm prin Duhul Sfânt?

Poate că aceste gânduri te pot ajuta și pe tine să-ți evaluezi starea inimii tale, așa cum ți-o arată Duhul Domnului și nu așa cum o crezi tu că este.

A doua seară din Geneza 6, Domnul ne-a arătat că „răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”.(versetul 5). Putem să ne excludem din acest pasaj? Suntem cu ceva mai bune decât oamenii ce trăiau în vremea lui Noe și aveau să fie nimiciți de potop? Se găsesc și în inima noastră porniri îndreptate spre rău? 

A treia seară, pasajul bine cunoscut din Matei 11 ne-a avertizat că trăim într-un jug fiecare dintre noi dar nu în cel care să ne dea o inimă smerită si blândă și care să aducă odihnă sufletelor noastre. Tu la ce jug te-ai înhămat? Este jugul bun al lui Hristos?

A patra seară versetele din 2 Cronici 20 au apăsat și mai tare pe cine suntem cu adevărat, și nu pe cine ne credem că suntem. Pe cine căutăm atunci când suntem în pericol? Simțim acești senzori aprinși de Duhul Sfânt atunci când ispita ne încolțește? Cu cine alegem să ne încuscrim pentru a ne împlini un vis? Avem curajul lui Iosafat? Care „a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.” (2 Cronici 18:31)

În ultima seară, Duhul Domnului ne-a pus în față două variante: binecuvântarea sau blestemul (Ieremia 17:5-8). 

Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17:5‭, ‬7)‬‬

În cine ne punem cu adevărat încrederea? La cine alergăm pentru ajutor? Ce alegem? Binecuvântarea venită din ascultarea și încrederea în Isus sau blestemul, (deși nu la propriu pentru că Isus deja S-a făcut El Însuși blestem pentru noi să ne dea harul împăcării cu Tatăl). Blestemul pentru noi acum presupune o inimă mândră și împietrită care nu mai strigă la Domnul.

De ce această săptămână a fost pentru mine un răspuns neîntârziat? Pentru că Domnul nu întârzie niciodată să răspundă unei „inimi zdrobite și mâhnite” (Psalmul 51:17) 

Chiar dacă descoperiți și în voi caracteristicile unui om de care ar trebui să vă depărtați, este har: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat” (2 Timotei 3:14) 

Chiar dacă și în inimile voastre se găsesc gânduri îndreptate spre rău, vedeți că: „Noe a căpătat milă înaintea Domnului.” (Geneza 6:8) și implicit prin har și noi.

Și dacă vă lipsește inima smerită și blândă și nu aveți odihnă, Domnul ne spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.  Luați jugul Meu asupra voastră și  învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit  cu inima; și  veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11:28‭-‬29)‬‬

Dacă suntem într-un parteneriat toxic relației noastre cu Domnul și vedem cum în orice moment putem fi puse la pământ să spunem: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” (2 Cronici 20:12).

Și dacă până acum ne-am pus încrederea în oameni să ne amintim: ”Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod”(Ieremia 17:7‭-‬8).‬‬

Dragelor, săptămâna aceasta de rugăciune în care am căutat împreună Fața Domnului , am primit un răspuns neîntârziat pregătit de El pentru fiecare dintre noi.