Nu privi înapoi!

„După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri... Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare.” (Geneza 19:17‭, ‬26)‬‬‬

Un hatâr. O incredibilă șansă să-ți scapi viața dar și o privire înapoi.

Tu ce ai fi făcut?

Imaginea aceasta este tulburătoare. Să fii printre cei ce au șansa să-și scape viața și totuși să privești înapoi cu regret.

Lot și familia lui locuiau într-o cetate pe care puține ne-o putem imagina în zilele noastre. Și nu pentru că ea nu ar exista ci pentru că nu ne putem închipui cum am putea trăi într-un asemenea loc depravat (și dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată a acestor stricați (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite),2  Petru 2:7‭-‬8‬‬‬

Puteți să vă imaginați în locul acela? Oameni cu frică de Dumnezeu care sunt zilnic martori la tot felul de fapte mizerabile. Oameni care să își chinuie sufletul într-un loc pe care îl numeau acasă. Să tot vrei să ai o asemenea casă, nu? 

Și totuși Domnul a văzut întristarea lui Lot și a trimis doi îngeri care au zis: „Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” (Geneza 19:13). 

Ce veste bună! În sfârșit chinul acestui om al lui Dumnezeu avea să se sfârșească. Cetatea avea să fie nimicită prin foc și Lot putea să trăiască într-un loc ferit de asemenea destrăbălare. Până aici vedem un mare har primit din partea Domnului. (după cum știm Avraam mijlocise înaintea lui Dumnezeu să nu nimicească pe rudele lui din cetățile Sodoma și Gomora). 

Dar în marea de har revărsată peste familia lui Lot, soția sa fără să știm un motiv clar alege să privească înapoi către cetățile ce ardeau ca o torță. Îngerii îl avertizaseră pe Lot să nu se uite înapoi, dar se pare că gândul că își lasă casa, și amintirile vieții trăite acolo a făcut-o pe soția sa să își întoarcă privirile spre locul acela blestemat. 

Cuvântul ne spune că neascultarea a costat-o scump pe femeia aceasta. S-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Înfiorător. Și din surse sigure știu că acel stâlp de sare dăinuiește și azi acolo.

Aceasta nu este o poveste. Este un fapt real petrecut cu mii de ani în urmă. Cu ce ne impactează pe noi astăzi?

Putem fi și noi în locul soției lui Lot? V-ați găsit vreodată într-o situație de mare har, scăpate de Dumnezeu de un obicei, păcat, sau chiar o relație toxică și în loc să priviți înainte spre ce pregătise Domnul pentru voi ați privit înapoi cu regret?

Este un paradox, nu? Să primești har să ieși din ceva ce amenință integritatea ta socială, morală să te bucuri de minune dar să alegi să privești înapoi după ce ai lăsat acolo.

Probabil că soția lui Lot nu avea aceeași teamă de Dumnezeu și nu își chinuia sufletul asemeni soțului ei în locul acela depravat. Altfel este greu de înțeles de ce să își întoarcă privirea? 

Și totuși a făcut asta. Și a rămas ca o piatră de aducere aminte și pentru noi astăzi. 

Nu privi înapoi când Domnul te-a eliberat din Sodoma vieții tale. Nu știu care a fost acel lucru care ți-a chinuit mintea, inima de care ai cerut cu disperare Domnului să te scape? Dar dacă ți-a arătat acest har. Nu privi înapoi. 

Lot era un om cu frică de Dumnezeu. El nu a privit înapoi ci a ascultat de Domnul. Însă nouă ni se întâmplă să ne asemănăm soției lui mai degrabă.  Deși trăia împreună cu un om ce privea la Domnul pentru eliberare, nu poate să nu vadă că acolo a avut un cămin în care investise ani din viața ei.

Într-adevăr Biblia nu ne spune motivul neascultării femeii. Dar noi dacă am fi fost în locul ei ce am fi făcut?

Cetățile ardeau și ea privește înapoi spre ele. Pentru unele dintre noi poate că această privire înapoi nu a survenit imediat. Poate că după ce a trecut un timp și ne-am bucurat de harul primit, inimile ni s-au liniștit și lucrurile începuseră să se așeze, a apărut ispita de a privi înapoi. 

Cum să facem asta? După cât har am primit? După ce am fost eliberate de sub povara ce ne apăsa la pământ? După ce am cunoscut o apropiere mai profundă de Domnul pe care până atunci nu o puteam experimenta (pentru că Sodoma noastră ne împiedica), cum să privim cu regret spre ceea ce am lăsat în urmă?

Care a fost Sodoma ta? Cum te-a izbăvit Domnul de acolo? Ce ai experimentat în relația cu Isus după eliberare? 

Amintește-ți acum, când poate ești ispitită să vezi urme de schimbări în oamenii ce ți-au produs răni și crezi că trebuie să mai acorzi o șansă. Dar nu pentru că Domnul te-ar îndemna ci pentru că minciuna vrăjmașului pare să aibă un ecou mai puternic în mintea ta acum. Nu privi înapoi. O singură privire a fost îndeajuns și soția lui Lot a devenit o piatră de aducere aminte pentru noi.

Nu știu ce consecințe poate avea o privire cu regret sau un „cum ar fi dacă” pentru tine? Dar știu că și azi Domnul este Același și neascultare are consecințe, și lecții grele pe care trebuie să le învățăm pentru a mai urca o treaptă în relația cu Domnul Isus.

Îmi doresc ca aceste gânduri puse de Domnul în inima mea să fie de cercetare pentru noi toate. Iar stâlpul de sare să ne amintească că neascultarea are consecințe dar soluția este privirea la Isus. Amin.