Fii responsabilă! Aproape că ne sună ca o jignire această replică. Noi toate ne considerăm ființe responsabile, altfel nu am avea studii, un loc de muncă, o familie, copiii sau o afacere. Fără responsabilitate nu poți avea toate aceste lucruri.
Dar ce spuneți că Dumnezeu Însuși ne cheamă să fim responsabile. Și la ce mă refer? Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie aceia care sunt înfipți în stâncă (în Isus Hristos). Nu trebuie să fim ca un dop purtat de valurile mării.
Poate că abia acum începe să devină subiectul deranjant. Ce cred oamenii despre noi, contează prea puțin, dar ceea ce crede Domnul este cu adevărat important.
În care dintre aceste două categorii te regăsești? Fii sinceră cu tine însăți, cu cine ești defapt și nu cine te crezi că ești. Și eu în dreptul meu trebuie să îmi fac această cercetare. Sunt picioarele mele ferme pe stâncă, neclintite sau sunt mai degrabă ca un dop în marea învolburată care se duce încotro îl poartă vântul?
Ceea ce vă împărtășesc acum, au fost cuvintele Domnului la început de an printr-un frate inspirat de Duhul Sfânt.
Anul acesta am început să studiem epistola lui Iacov. Aici Domnul vorbește Bisericii care trebuie să fie fermă și să nu se lase influențată de învățăturile false din vremurile acelea. Dar credeți au dispărut prorocii mincinoși și învățăturile lor? Astăzi mai mult ca oricând suntem atacați de astfel de mesaje false ‘Nu vă lăsați amăgiți de prorocii voștri, care sunt în mijlocul vostru...” (Ieremia 29:8-9)
Învățătura falsă există din vremurile străvechi și nu va dispărea până când Domnul își va chema Biserica Acasă.
Cum putem să descoperim învățăturile false? Stând în Cuvânt, căutând Adevărurile Scripturii, nu de pe internet.
Cred că măcar o dată am ascultat diverse predici online, unele biblice care prezentau Adevărul dar altele deși aveau un substrat bun nu erau în totalitate biblice. Puneau accent mai mult pe experiențe și nu pe Cuvânt. Unele dintre ele aveau strecurate mici expresii ce se regăsesc în evanghelia prosperității (o evanghelie falsă). Dar de multe ori se întâmplă să ne prindă inima în capcana lor pentru că sunt lucruri ce ne gâdilă urechea și ne place să le auzim.
Știți despre ce vorbesc? Când vine vorba despre evanghelie falsă îmi vine în minte relatarea lui Pavel din Galateni. Până la urmă care era problema iudaizatorilor? Nu puteau accepta că mântuirea este accesibilă și pentru Neamuri. Cum se putea ca unul dintre neevrei să fie mântuit fără să împlinească mai întâi Legea lui Moise? Cum se putea ca un neevreu să aibă același privilegiu ca unul din poporul ales de Dumnezeu? Și toate acestea fără nici un efort. Acest lucru era posibil datorită jertfei Domnului Isus și în locul lor și într-al nostru al fiecăreia.
Așa că revenim, ținta acestor mesaje false este să lovească în Isus Hristos. Iar acești proroci falși lovesc în făgăduința lui Dumnezeu împlinită prin Fiul Său.
Nu putem să mai ascultăm pe acei oameni care ne gâdilă firea pământească. De ce? Pentru că: „fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei”. (Romani 8:12) ba mai mult „Nu știţi că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”. Avem responsabilitatea să spunem: Nu!
Deci, ce ascultăm? Cu ce ne hrănim sufletul? Fiecare trebuie să Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne cerceteze: „Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:15).
Aceasta expresie o auzim în conversațiile cu persoanele mai în vârstă în credință și uneori o folosim și noi. Însă cred că este mai degrabă o zicere și nu o realitate pe care o credem și o acceptăm cu toată inima.
Dumnezeu când a venit în viața fiecăreia dintre noi nu a venit într-o formă pasivă iar viața ne-a rămas la fel. Dumnezeu este Dragoste. Și când El inundă inimile noastre cu dragoste, nu putem să rămânem neschimbate. Și cei din jurul nostru vor vedea că suntem altfel de persoane.
Uităm că nu suntem din lume și că nu putem să ne înarmăm cu armele firii să luptăm împotriva ei.
Problemele dintre noi nu se pot rezolva cu armele lumii acesteia ci prin armele Duhului Sfânt: „mijlocul încins cu adevărul, platoșa neprihănirii, picioarele încălțate cu râvna Evangheliei, scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău, coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6:14-17)
Suntem cetățene ale cerului, trebuie să ne purtăm ca niște fiice care expiră și respiră dragostea lui Dumnezeu.
Toate faptele noastre trebuie să vină ca un rezultat al prezenței dragostei lui Dumnezeu în noi „ci strângeți-vă comori în cer... Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. (Matei 6:20-21).
Domnul să lucreze în noi o inimă și o minte conștiente că avem responsabilitatea de a rămâne neclintite pe Stâncă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu