„Inima noastră este o fabrică de idoli”. Un citat care îmi răscolește mintea și inima de când l-am auzit.
Am ascultat predici pe această temă, am citit studii, am aflat multe lucruri din consilierea biblică dar nu am împărtășit niciodată despre profunzimea subiectului. Poate pentru că nu a avut atât de mult impact în ființa mea ca acum.
Citeam deunăzi despre Idolii inimii. Nu, nu am luat o carte să o răsfoiesc ci primisem un document în timpul unui studiu biblic pe cartea Galateni pe care îl abandonasem între coperțile caietului de notițe. Îmi ziceam că este timp să îl citesc la un moment dat.
Acum înțeleg de ce l-am evitat atât. Nu îi venise timpul. Domnul în fiecare zi are să ne spună ceva prin care să ne cerceteze inima, dar dacă inima nu este moale și modelabilă asemeni lutului în mâna Olarului nu poate primi Cuvântul.
Este un subiect foarte profund și sensibil. Aș putea spune că este la fel de evitat ca și suferința.
Nu vrem să îl aducem în discuție, noi fiicele Domnului. Și de altfel înțeleg sincer. Nu am putea să ne lăudăm cu idolii pe care îi avem asemeni lumii. Care este idolul tău?
Știți că este una dintre întrebările cele mai des întâlnite în interviurile din lume? Și aici fiecare își spune favoritul/a. Și începe marea luptă cine este cea mai mare fană a lui ... Oamenii își fac idoli din oameni , și este ușor de recunoscut ba chiar admirabil. Dar niciunul dintre ei nu se uită în inima lui să-și cunoască adevărații idoli.
Dar noi dragelor trebuie să facem asta. Știu că suntem fiicele Domnului și că viețile noastre nu ar trebui să semene cu ale fetelor ce nu au avut șansa să Îl cunoască încă ... dar știți că deși nu ne lăudăm cu idolii noștri din lumea showbizului asta nu ne face fără pată în ochii Domnului.
Și noi avem idolii noștri. Idoli bine ascunși pe care nu îi facem cunoscuți ca pe niște celebrități. Uneori nu le cunoaștem numele dar vedem semne ale existenței lor. Alteori însă îi știm pe nume dar ne-am obișnuit cu ei, fac parte din noi și parcă nu ne putem despărți și asta pentru că ne plac. Dar mai există și o altă categorie, idoli pe care îi descoperim poate acum, și vedem cât de stăpâni s-au făcut în inimile noastre dar nu avem puterea să-i distrugem.
Idolii din zilele noastre nu sunt reprezentările despre care știm din Decalog că ne este interzis să ne închinăm lor. Sunt atât de subtili că uneori nici nu îi considerăm nocivi. Până la urmă ce rău este să visez să am o carieră? Aș zice că nimic. Dar dacă dorința de a reuși, de a promova, de a fi admirată și populară este primul lucru care te motivează în fiecare dimineață... iată idolul afirmării.
Până la urmă ce este un idol? „Orice lucru din viața noastră care ocupă locul lui Dumnezeu. Orice lucru care este central, pe care îl considerăm esențial, care deține o poziție de control încât mișcă, motivează și atrage în moduri substanțiale timpul, atenția, energia și banii noștri”(D M. Lloyd-Jones)
Știam definiția aceasta de mulți ani dar nu a avut atâta impact ca acum. În timp ce analizam lista de idoli pe care inima mea îi fabrică am fost surprinsă că nu sunt atât de bine pe cât mă cred.
Nu există niciun om care să spună că nu are niciun idol în inima lui. Chiar simplul fapt că spui că nu ai, denotă existența mândriei. Singurul care se închină doar lui Dumnezeu este doar Omul Isus Hristos.
Noi toți avem câte un idol. Care este idolul tău?
Poate că ar trebui să-ți dau câteva exemple care să te ajute să-i identifici: putere, aprobare, imagine, control, independență, materialism, relații, suferință. Îți sunt cunoscute, nu?
Am găsit câteva întrebări care să ne conștientizeze că ei există undeva bine ascunși. Care este cel mai mare coșmar al tău? Pe ce te bazezi sau în ce îți găsești mângâierea când lucrurile merg rău sau devin dificile? Ce anume îți dă cel mai mult valoare de sine?
Duhul Domnului mi-a descoperit în dreptul meu în timp ce treceam prin fiecare și mă evaluam.
Meditam la realitatea noastră cotidiană în timp ce urmăream un film. Dragelor, am înțeles care este cauza stărilor de anxietate neexplicabilă, a perioadelor de deprimare, a tristeții și nemulțumirii. Idolii din inimă. Ei dictează când poți fi fericită, doar dacă îți atingi acel țel (tu știi mai bine ce te frământă acum).
Cred că orice încercare care atrage suferință (relații, sănătate, familie, carieră) creează în mod firesc teamă și tristețe. Dar totuși, ce se întâmplă atunci când ești bine și inima ți-e tot anxioasă , deprimată? Cine decide asta? Idolul tău care niciodată nu este mulțumit de tot ce îi oferi.
Dacă deja îți știi idolii inimii, nu îi lăsa să te mai conducă. Abandonează-i la cruce și cere eliberare.
Cum? Vindecă idolatria cu Evanghelia evitând metodele lumii (nu te concentra doar pe comportament. Care sunt idolii și credințele false din spatele comportamentului?); nu te concentra nici pe sentimente care par să fie mai adânci decât comportamentul dar nu merg până în profunzimea problemei. De ce ai asemenea sentimente puternice de disperare/frică sau mânie?
Adoptă abordarea Evangheliei, problema ta este că tu privești la altceva pe lângă Hristos pentru fericirea ta. Pocăiește-te și bucură-te. Această abordare confruntă persoana cu păcatul adevărat din spatele păcatelor și a sentimentelor rele.
Atunci când realizăm că suntem drepte în Hristos, puterea idolului de peste noi este ruptă. „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har”. Romani 6:14
Domnul să lucreze pentru fiecare această eliberare. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu