Treceți la conținutul principal

Du-te la TATA!




Weekend-ul trecut am avut harul să aprofundez mai mult epistola lui Pavel către Galateni. În timp ce urmăream firul scrisorii mi-a rămas mintea setată pe expresia „Ava” , adică Tată.

Cine rostește aceste cuvinte? Așa cum regăsim în text , Duhul Sfânt este Cel care face sufletul nostru să strige după Dumnezeu.

De ce face asta? Pentru că arată dependența noastră de El. Fără de El așa cum citim în Ioan 15 „nu putem face nimic”. Dar prin El suntem mai „mult decât biruitoare” (Romani 8:37)

Dar trebuie să alegem să credem asta. Altfel Domnul ne va da pe față cine suntem fără El dar și cât de biruitoare suntem prin El atunci când Îl lăsăm să ne conducă viețile fără rezerve.

În timp ce reflectam la notițele din Galateni , Duhul Sfânt a pus în mine gândul că suntem atât de efemere și totuși atât de mult prețuim viața pe care o avem mai mult decât prezența Sa.

Ne legăm atât de ușor inima de experiențe din care doar ar trebui să învățăm. Alegem să ne plângem de milă pentru fiecare lipsă de răspuns la rugăciunile noastre. 

Vă regăsiți aici dragelor? La un moment dat fiecare dintre noi ajungem să trecem prin situații limită care ne testează evoluția credinței. 

La cine alergăm atunci când trecem printr-un necaz, o perioadă mai îndelungată fără un loc de muncă, singurătate apăsătoare?  

Ce nume răsună în inima noastră pe care ar trebui să Îl strigăm, în timp ce alegem să ne chinuim singure să răzbim? Auzim pe Duhul Sfânt care spune: „Și pentru că sunteți fiice, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava!”, adică „Tată!” (Galateni 4:6).

Expresia "Ava" prezintă imaginea unui Tată Bun care are grijă de copilul Săi. Ne arată o relație atât de profundă a unui copil față de părintele lui. Putem să Îi spunem noi lui Dumnezeu, „Tăticule”? 

Poți tu? 

Ne povestea pastorul că nu este deloc ușor să impui cuiva să-L numească Tată pe Dumnezeu. Fiecare dintre noi percepem diferit conceptul de „tată”. Nu toți tații noștri au fost oameni exemplu care să ne ridice ochii spre Hristos. Unele dintre voi poate nici nu ați avut șansa să creșteți alături de un tată. Ceea ce vrea apostolul Pavel însă să ne încurajeze este faptul că Dumnezeu nu se aseamănă sub nici o formă cu omul. Un tată pământesc nu poate fi niciodată comparat cu TATA din cer.

Și minunea cea mare este că noi toate cele născute din nou care avem pe Duhul Sfânt în noi putem să învățăm să Îl numim pe Dumnezeu , „Tăticule”.

Duhul Sfânt ne spune: "Du-te la TATA!"

Doar că problema noastră este că firea strigă și ea în noi după iubire, iertare, semnificație și în loc să mergem la Tata să ne amintească că El a dat dovadă de cea mai mare dragoste prin Isus și că prin Fiul Său am primit iertarea pentru toate păcatele noastre (și pentru cele care încă ne macină mintea și acum) , și că ne-a făcut din robi -fii și moștenitori împreună cu Isus. Alergăm la noi înșine. Punem noi mâna să rezolvăm nevoia de iubire cu forțele noastre, ne victimizăm și trăim în mândrie și idolatrie prin faptul că ne credem mai sfinte decât Dumnezeu. 

Cum așa? În momentul in care Domnul ne-a iertat toate fărădelegile noastre și noi nu suntem în stare să ne iertăm pentru ele, ne considerăm defapt mai sfinte decât El. 

Greu de digerat așa o veste. Dar am înțeles că aceasta se numește idolatrie.

Idolatria nu se mai manifestă în zilele noastre în același mod ca în Vechime , idolii inimii adică orice lucru care atrage atenția, energia, timpul și banii noștri.

Ce atrage atenția , energia , timpul și banii tăi în ultima vreme? Ce te frământă? Ce îți dorești mai mult? (reflectează la aceste lucruri împreună cu Duhul Sfânt- cere-I să-ți descopere). Și apoi  ..Du-te la TATA!

Ascultă glasul Duhului Sfânt și mergi așa cum ești acum la TATA. El cunoaște inima ta, știe în ce împrejurare te găsești. Și îți ascultă fiecare suspin. Vede fiecare lacrimă și îți știe frământările. 

Tata stă și își așteaptă fiica să se întoarcă Acasă. Și înainte ca tu să-ți ceri iertare... El deja îți aleargă în întâmpinare , și te sărută mult. 

El este TATA. Nu poate fi asemănat nici cu cel mai bun și grijuliu tată pământesc. 

Azi du-te la TATA! Te așteaptă! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...