Treceți la conținutul principal

Rob sau liber?

 

Rob sau liber? Dacă am întreba un om care a trăit sub jugul sclaviei, cu siguranță răspunsul ar fi Liber. Dar haideți să trecem și în extrema cealaltă. Ar renunța un om liber la libertatea lui să devină rob de bună voie?

Voi ce credeți? Personal consider că mintea noastră nu poate tolera să trăiască îngrădită. Doar dacă am fi silite să purtăm haina de rob. 

Și totuși nesilite de nimeni alegem robia. Cum se poate întâmpla asta? Răspunsul l-am primit cu ajutorul Duhului Sfânt în epistola lui Pavel către Galateni în ultimile versete ale capitolului patru.

Natura noastră păcătoasă în care ne-am născut reprezintă robie. Robia înseamnă limite, îngrădiri, dependență de alții care să ne învețe cum să ne apărăm de noi însene. Da, pentru că suntem cele mai aprige inamice ale noastre. Robia este un set de reguli, asta ai voie și asta nu. Firea noastră se simte confortabil în robie. Deși poate părea o contradicție. 

Haideți să ne gândim. Când Domnul ne avertizează să ne ferim de un anumit lucru, în loc să Îi predăm Duhului Sfânt conducerea, ne luptăm prin forțele noastre să învingem ispita.

Firea noastră jubilează în acel moment. Se simte liniștită știind că preferăm să împlinim Legea decât să ascultăm de Duhul Sfânt.

Pentru a putea înțelege mai bine paralela dintre rob sau liber , pastorul ne-a adus în atenție povestea celor doi fii ai lui Avraam. Să ne amintim. Sara era infertilă și nu putea să îi dea un urmaș soțului ei. Avraam își plângea înaintea Domnului teama că robul din casa lui îi va fi moștenitor. Sara avea o slujnică pe nume Agar pe care s-a gândit să o dea de nevastă soțului ei să îi facă un copil. Avraam a ascultat de Sara , Agar a rămas însărcinată și a născut apoi un fiu. Acum Avraam avea un urmaș (era sânge din sângele lui) dar  ... nu era cel născut prin promisiune, ci în chip firesc. 

Domnul își împlinește făgăduința făcută de Avraam. Sara rămâne însărcinată și naște pe Isaac. 

Cei doi copii cresc , iar fiul slujnicei îl desconsideră pe cel promis. Sara decide să o alunge pe Agar și pe fiul ei din casă. Lui Avraam îi este milă, dar totuși acceptă voia Sarei.

Ce vrea sa ne spună povestea aceasta despre a fi rob sau liber? Robia este reprezentată de Lege. Lege imposibil de împlinit prin strădania noastră. Libertatea este reprezentată de Hristos care a împlinit în locul nostru Legea pe cruce.

Câtă vreme vom ține în viața noastră atât Legea cât și pe Hristos, Legea își va cere dreptul în fața lui Hristos. Și ce ne poate oferi Legea mai mult decât ne poate da Hristos? NIMIC.

Și totuși nesilite de nimeni alegem robia. Am trăit prea mult timp ca robi și nu știm să ne purtăm ca oameni liberi. Ne-am obișnuit cu „să nu faci, să nu spui, să nu atingi, să nu mănânci ...” și nu putem să ne imaginăm o viață în care nu mai suntem condamnate pentru încălcarea poruncilor, pentru că Hristos a plătit pe cruce în locul nostru. 

Suntem libere dar trăim ca robi. De ce? Pentru că ne este greu să acceptăm ca acum nu mai este nimic despre noi. Nu putem accepta că nu trebuie să contribuim cu eforturile noastre la schimbare. Tot ce contează acum este să-I predăm Duhului Sfânt controlul.

Care este semnul că trăiesc ca om liber? Odihna. Odihna pe promisiunile lui Hristos știind că tot ce El face are un scop și totdeauna unul care să ne facă mai asemănătoare cu El.

Care este semnul robiei? Lipsa păcii din inimă. Tulburarea. Orice ne tulbură încă deși nu ar trebui, este semnul prezenței un idol ce ne ține încă robi.

Ce putem face să ieșim din starea de rob? Să recunoaștem , să ne pocăim și să Îl lăsăm pe Duhului Domnului să ne ducă la TATA!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...