Treceți la conținutul principal

Ce înseamnă Crăciun pentru noi?

 


An de an sărbătorim Crăciunul. Ne găsim prinse în vâltoarea aceasta chiar și cu câteva luni înainte. Ascultăm colinde dinainte să se audă pe undele radio. Fremătăm din vreme ce să pregătim pentru prânzul și cina Crăciunului. 

Pentru unele Crăciunul ține trei zile într-o continuă petrecere. Anul acesta deși diferit și dificil tot nu ne-a împiedicat să ne bucurăm împreună cu o parte din cei dragi ai noștri. 

Prin harul Domnului și anul acesta am putut merge la biserică să celebrăm împreună cu frații și surorile noastre. Și anul acesta am cântat împreună pentru Domnul Isus, colinde vechi și altele noi. Și anul acesta ne-am făcut cadouri unele altora. Și anul acesta prin har fiecare unde ne-a așezat Domnul am putut sluji. 

Nici Crăciunul acesta nu a fost lipsit de poze în jurul bradului luminat. Nici Crăciunul acesta nu au lipsit urările de bine. Ne urăm cu toții tradiționalul "Crăciun fericit"! Și ne zâmbim larg unii altora. Nici bine ajunse acasă ne aranjăm bine pozele făcute și le postăm pe rețelele de socializare. Privim cum fiecare își etalează abilitățile de organizare ale decorațiunilor, ședințele foto de familie, delicatesele frumos aranjate pe platouri pe masa dichisită cu tematică.

Vă este cunoscută rutina, nu? 

Dar totuși cum ne este inima în timpul Sărbătorii? Găsiți bucurie autentică acolo indiferent de circumstanțe? Emană pace în ciuda dificultăților prin care am trecut anul acesta? Crăciunul este un refugiu din cotidianul trist în care trăim sau chiar este motiv de sărbătoare?

Până la urmă, ce înseamnă Crăciun pentru noi? Ce înseamnă Crăciun pentru noi dragelor, fiicele Domnului? 

Este cu adevărat vorba despre Nașterea lui Isus, Mântuitorul lumii? Despre conștientizarea că și pentru noi, pentru fiecare a venit să ne aducă mântuire sufletelor? Să ne împace cu Tatăl și să rupă mânia Lui față de noi luând-o El asupra-I? Este despre această Veste Bună Crăciunul nostru? Este despre bucuria că am fost salvate nu doar de iad dar și de pedeapsa cea mai cruntă, despărțirea de Tatăl? 

Este Crăciunul nostru despre Isus ca Sărbătorit? 

Devine parcă mult prea personală și intimă întrebarea aceasta. Știu. Mai mult ca niciodată stau și mă gândesc: "Ce înseamnă Crăciun pentru noi ca fiice răscumpărate"? Ce înseamnă Crăciun pentru mine?

Oare s-au amestecat atât de mult tradițiile Crăciunului în biserici și în inimile noastre încât am devenit confuze ce sărbătorim defapt pe 25 Decembrie? Vă regăsiți si voi aici? 

Vorbeam cu o prietenă care îmi zicea că pur și simplu nu îi place Crăciunul. Cum poate să zică așa ceva? Îi place semnificația lui, dar când se întoarce de la biserică nimic nu-i inspiră Sărbătoare. Oameni departe de adevărul Scripturii. Oameni care deși știu despre Isus nu Îl cunosc. Și ce să faci într-o astfel de situație? Te închizi în cămăruța ta și stai tu Domnul. Cunoașteți astfel de cazuri? Fete care visează la a avea o familie în mijlocul căreia să găsească înțelegere și bucurie? Visează prea mult? 

Dacă rețelele de socializare sunt îmbibate de perfecțiune și acum mă refer printre credincioși, oare asta să fie în fiecare casă de copiii ai Domnului? Ar trebui. Dar nu este. Ne spunem "Crăciun fericit" prin mesaje, imagini, video-ouri, la biserică, zâmbim dar știm că unele dintre noi ne întoarcem acasă unde nu este nici pe departe un Crăciun fericit. Unde poate nu ne vorbim de o vreme și nici de dragul Sărbătorii nu facem rabat. Unde nu stăm împreună în jurul mesei deși poate este plină. Unde ne închidem privind filme de Crăciun ca să uităm tristețea din inimile noastre. Unde tăcem doar să nu creem un conflict în zi de Sărbătoare. 

Există astfel de case de Crăciun? Da. Și în unele poate și mai rău. Cred că problema stringentă ce trebuie rezolvată stă în noi. De ce zic asta? Dacă atunci când te întorci acasă, acolo unde nu este bucurie, armonie, Sărbătoare, să știi că nu poți arunca vina pe celălalt. 

Atunci când avem pe Isus în inimă și El este Sărbătoritul nostru, și nu timpul de familie așa cum Crăciunul cere, nu cadourile pregătite cu drag pentru ei și refuzate din orgoliu. Atunci vom descoperi cu adevărat ce înseamnă Crăciun pentru noi. 

Fără acel timp de familie, fără ședința foto în jurul bradului, fără veselie, fără masa luată împreună, fără poze instagramabile care să reflecte ce Crăciun fericit avem. Fără toate acestea, dar având Sărbătoarea în inimă. 

Poate te întrebi, dar este ceva greșit să vrem lucrurile acestea? În inima mea cred că nu. Dar dacă acestea nu sunt decât o evadare din tristețea apăsătoare cotidiană, putem trăi fără ele dar cu Isus Sărbătoritul. 

Mă tot gândesc ce am putea face să revenim la simplitate? Stilul american ne-a corupt mințile și inimile și nu mai putem vedea clar. Nu îl sărbătorim pe Moș Crăciun dar îl avem pe buze: "Ce ți-a adus Moșu’? Casele daca s-ar putea ne-am dori să se vadă din spațiu prin explozia de luminițe. Ne luptăm pentru colțișoare instagramabile să avem cu ce ne lăuda și aici mă refer la tot tacâmul,  ținute identice tematice, decorațiuni inedite... 

Toate acestea pentru ce? Pentru o zi sau două până ce putem reveni la cotidianul nostru.

Îmi place perioada aceasta a anului. Este preferata mea. Îmi place iarna, zăpada. Îmi plac luminițele. Îmi plac colindele. Filmele de Crăciun. Timpul de familie. Aștept timpul asta de cu un an în urmă, chiar și într-o perioadă diferită ca aceasta. 

Dar, cel mai important este să nu uit că și de nu le-aș avea tot ar trebui inima să-mi fie bucuroasă, Crăciunul este despre Nașterea Mântuitorului meu care știe de ce permite să trec prin perioade ca acestea și cât timp pentru a mă șlefui să fiu tot mai asemănătoare cu Isus.

Ce înseamnă Crăciun pentru noi?  

Rugăciunea mea pentru fiecare este să Îl cunoaștem mai profund pe Sărbătorit și inima să ne fie fascinată de El, iar conceptul american să nu mai aibă putere să ne farmece ochii ca până acum.

Comentarii

  1. Delicat subiect, dar atat de personal si autentic incat fiecare va ramane constient ca e un adevar care ne trezeste pe toti la realitate !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...