Studiez de vreo lună împreună cu un grup de la biserică epistola lui Pavel către Galateni.
Vă mărturisesc că deși am mers la început din teama de a nu mă deconecta de părtășia cu frații, acum văd de ce Domnul m-a chemat acolo.
Nu era doar pentru o umplere a timpului din weekend cu ceea ce trebuie. Îmi era destinat mie tot ce aveam să învăț. Nu am analizat până acum verset cu verset această epistolă.
Prima jumătate a scrisorii prezintă Evanghelia curată pe care Domnul i-o descoperise și lui Pavel în timpul petrecut în pustie de 3 ani. Dar în contrast și o altă evanghelie, cea falsă pe care unii o strecuraseră printre creștinii din Galatia (așa numiți iudaizatori).
Domnul a încredințat slujba de apostol al iudeilor lui Petru care a făcut parte din ucenicii Lui de la început. Petru care a falimentat, lepădându-se de Isus chiar după ce a zis că și la moarte va merge cu El. Dar un Petru restaurat. Și pe de cealaltă parte, Pavel , un fanatic religios al vremii aceleia care se lupta împotriva creștinilor dar cu care Domnul Isus avea o lucrare extraordinară la care nimeni nu se aștepta.
Pavel își prezintă slujba cu care a fost împuternicit de Isus Hristos și pune în antiteză evanghelia falsă care a fermecat ochii galatenilor (învățătura adusă de iudaizatori că mai întâi trebuie să devină evrei și apoi creștini). Iudeii nu puteau accepta că și Neamurile au parte de același privilegiu ca și ei dar fără nici un efort prin împlinirea Legii lui Dumnezeu dată prin Moise).
Și de aici dragelor, intrăm în subiect. Ni s-a prezentat în paralel pilda celor doi fii -unul care și-a permis să ceară partea sa de avere în bani în timp ce tatăl său era în viață și a risipit-o în cele mai dubioase locuri. Iar celălalt , omul care muncea pe brânci din zori până în noapte, se lupta să îi fie tatălui pe plac dar tot pentru beneficii. Fiul cel mic, spunea pastorul întruchipează Evanghelia – recunoașterea păcatelor, acceptarea lui Isus și întoarcerea acasă. Pe când fiul cel mare , ia forma Legalismului (Legii) stricte ce trebuie respectate pentru a câștiga dragostea Tatălui. Ambii trăiau departe de Tatăl. Ambii aveau nevoie de pocăință.
Dar care dintre ei și-a recunoscut starea? Care dintre ei a recunoscut că este departe de Tatăl și s-a întors? Care dintre ei s-a smerit încât să fie considerat măcar ca un rob? Știm toate răspunsul. Fiul risipitor.
De ce i-a fost atât de greu fiului cel mare să își admită legalismul? Să vadă cât de departe este de Tatăl deși locuiau în aceeași casă? Pentru că în ochii lui el era prea bun în comparație cu fratele mai mic. Si da, fratele mai mic merita să nu fie iertat, primit de Tatăl pentru că își bătuse joc de onoarea familiei lui. Dar Tatăl s-a îndurat de el. Oare Tatăl nu îl iubea la fel de mult și pe fiul său cel mare? Ba da. Dar fiul cel mare a dorit de fapt să își câștige dreptul, averea, prin fapte, deși toate îi aparțineau. Ce era al Tatălui aparținea și fiului. De ce se lupta să câștige ceva ce deja avea? Pentru că era condus de Lege și nu de Hristos.
Poate pare ciudată asocierea. Cei din pildă erau evrei. Noi am spune că suntem parte dintre Neamuri deși prin Isus suntem și noi moștenitoare ca și poporul Israel.
Cum se poate acest lucru aplica în viețile noastre acum? Putem fi în una din aceste 2 extreme: legalism sau libertate. Legalismul spuneam este reprezentat de Lege (iudaizatorii-evrei) iar Libertatea vine prin Evanghelia lui Hristos care ne-a dezlegat de Legea pe care niciuna dintre noi nu o putea împlini 💯% .(după cum știm dacă doar 0.1% nu era împlinit eram blestemați).
Dar slavă Domnului Isus care a venit pe pământ și a împlinit Toată Legea lui Dumnezeu și astfel ne-a dat șansa să ne apropiem de Tatăl cu încredere (prin El) și să trăim libere. Libere de corvoada de a ne chinui să împlinim toate faptele Legii pentru a putea să ne calificăm în fața Lui. Nimeni nu a putut vreodată să facă asta. Doar Isus, Fiul Său.
Așa că dragelor, ce avem de învățat de aici? Poate multe dintre noi suntem legaliste. Trăim după un set de reguli și dacă încălcăm azi una dintre ele, mâine ne luptăm să facem mai bine. Uitând faptul că în Galateni 2:19 spune: „Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.”. Dragelor, ați citit ce spune? Am murit față de Lege. Am fost izbăvite de ea prin jertfa și învierea Domnului Isus . Și pasajul continuă: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” Deci, acum nu mai trăiesc eu, și strădania mea de a împlini faptele Legii ci Hristos trăiește prin mine. El îmi dă viață acum. Trăiesc acum Liberă. Nu este aceasta o veste minunată? Oare nu ar trebui să ne-o amintim în fiecare zi?
Cu siguranță cele mai multe dintre noi o știm. Dar nu ne-am obișnuit cu ea? Nu a devenit un lucru de apucat? Pavel întreabă în scrisoarea sa: „Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească?” Galateni 3:3. Ne explica pastorul, mulți am început viața de credință prin Evanghelie, dar cumva cu timpul vrăjmașul ne-a distras atenția cu ceva care să ne ia ochii de la Hristos cel răstignit. După ani de credință și umblare cu Domnul, Satan ne spune că ar trebui să fi căpătat ceva experiență (ar trebui să ne descurcăm și fără ajutorul Domnului.) Vedeți minciuna? Ce ne spune în Ioan 15:5 „căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. Oare mai credem asta și acum după ani de zile de relație cu Domnul? Sau ne chinuim să trăim viața de credință prin forțele noastre?
De ce ne luptăm asemeni fiului cel mare să-i câștigăm atenția, dragostea și răspunsul la rugăciuni Tatălui? De ce facem lucrurile acestea deși deja le avem prin Isus?
De ce ne-am lăsat ochii fermecați de altceva și numai sunt fermecați de Hristos? Cu ce suntem noi datori vrăjmașului? Ce a făcut el pentru noi? Hristos a făcut totul. A murit în locul nostru.
Dragele mele, îndemnul acesta este pentru mine și pentru noi toate. Domnul să ne ajute ca zi de zi să ne recunoaștem ca fiind moarte (și că Hristos trăiește prin noi) că suntem incapabile și necalificate de a trăi viața de credință și că doar Hristos ce trăiește prin noi poate!
Doamne, fă să dispară orice ne-a distras atenția de la Tine până acum și să avem ochii fermecați de Tine din nou.
Haideți să trăim libere, să lăsăm sistemul legalist și să alegem harul. Am fost izbăvite de Lege.
Comentarii
Trimiteți un comentariu