Credeam că nu ne vom obișnui cu noul sistem de a trăi? Dar ne-am adaptat. Credeam că viața ni s-a oprit în loc? Dar până la urmă am restartat-o. Credeam că nu vom mai putea să ne bucurăm de fiecare zi? Dar până și în tumultul fiecărei zile și a haosului prin care trecem , am ajuns să prețuim tot ce avem.
Până la urmă virusul acesta nevăzut nu ne-a oprit din a ne mai dori să ne vedem visurile împlinite. Din a ne face planuri în ciuda incertitudinii zilnice. Nu ne-a oprit bucuria de a ne întemeia familii sau de a organiza ziua cea mare pentru alții. Nu ne-a oprit din a merge în vacanță în ciuda multor teste prin care trebuia să trecem.
Nu ne-a luat speranța, că este doar pentru o vreme.. Deși nu știm nimic din ce va fi. Nu ne-a răpit timpul cu familia sau cu prietenii. Unele dintre voi poate ați consolidat relații mai puternice anul acesta. Nu ne-a oprit din a munci poate mai mult decât până atunci în ciuda atâtor riscuri la care eram expuse.
Nu ne-a oprit din a ne lupta pentru sănătate pentru acelea care ați fost afectate de el.
Nu ne-a furat credința. Deși poate de multe ori a fost mult încercată , și uneori aproape de faliment. Dar chiar și de acolo , Domnul Isus ne-a ridicat pe fiecare.
De ce am zis toate aceste lucruri? Poate pentru că și pentru mine este o evaluare necesară a perioadei acesteia. Dar și pentru fiecare dintre voi. Vedeți că deși poate în urmă cu 9 luni credeam că rămânem în case și s-a terminat tot, iată-ne acum în penultima lună a anului... putând face ce atunci nici nu mai visam.
Nu ar trebui să fim cu adevărat mulțumitoare?
Deunăzi, mă gândeam în timp ce stăteam cu Domnul. Chiar în ciuda restartării cursului vieții mele, tot am continuat să fac ceea ce îmi place. Tot am putut să petrec timp cu prietenele mele. Să muncesc. Să visez la ce va fi...
Dar..
Dragelor, deși fiecare dintre noi ne-am luptat toată perioada aceasta pentru ceva anume și am cerut ajutorul, călăuzirea Domnului, L-am întrebat oare: „Doamne, Tu ce vrei să fac?”
Ce vrei să fac în ce privește dorințele mele? Ce vrei să fac în privința visurilor pentru care mă lupt de atâta timp? Ce vrei să fac în ce privește sentimentele mele? În privința carierei mele?
Doamne, Tu ce vrei să fac acum?
Știi tu ce vrea Domnul?
Sau poate că știi, pentru că I-ai cerut deja călăuzire să nu iei decizii de capul tău. Însă faci ceea ce El ți-a descoperit că este în planul Lui pentru tine?
Poate că de fapt aici ne împotmolim cel mai mult. Poate că Îl întrebăm și cerem cu stăruință să ne descopere ce are în plan pentru noi dar când primim răspunsul Îl putem îmbrățișa fără rezerve?
Și acum îmi vine în minte ceva ce am auzit în urmă cu mulți ani: „Amânarea ascultării se numește neascultare”. Extrapolat la subiectul nostru de acum, dacă Îl rugăm pe Domnul sincer să ne răspundă să știm ce vrea El să facem dar când primim răspunsul nu se potrivește cu ceea ce am crezut noi și alegem varianta noastră, este neascultare.
Mă tot întreb, dacă toate și până la urmă noi toți am asculta de Domnul atunci când ne răspunde ce ar vrea El să facem fiecare în contextul său, ce impact ar avea creștinii în lumea aceasta? Am mai semăna atât de mult cu lumea? Aceleași visuri? Dacă nu ni le împlinește Domnul, suntem gata să sacrificăm „tot” numai să le vedem realitate.
Aceleași planuri? Dacă Domnul are altul, și prepune așteptare și suferință preferăm calea mai ușoară care defapt se luptă împotriva noastră până ne stoarce de puteri.
Aceleași năzuințe? Visăm cu ochii deschiși să avem cariere, și să rămână ceva în urma noastră. Uneori fără să realizăm cu prețul răcirii și pierderii relației celei mai prețioase , cu Hristos.
Cred că sună dur ce am zis, dar fiecare dintre noi suntem ispitite în aceleași lucruri ca și ceilalți. Și nu spun că Domnul nu vrea să avem familii, sau să avem o carieră, dar atunci când fiecare dintre noi încredințăm acel lucru lui Isus... Spunem și facă-Se voia Ta? Și când ne-a răspuns la rugăciune, de ce nu putem accepta voia Lui? Nu zic că se aplică asta fiecărui aspect din viețile noastre dar există domenii pe care le strângem puternic în pumni și nu vrem să le dăm drumul.
Tu ce ții acum strâns în pumnii tăi și deși știi voia Domnului te agați de ce îți spune inima ta?
Vă amintiți versetul acela, „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9).
Este cineva care o cunoaște pe deplin, Domnul Isus. Și știe că inima ne înșală și nu de puține ori se luptă împotriva noastră. Și totuși de ea ascultăm atunci când nu ascultăm de Domnul.
Domnul să se îndure de noi și să ne ierte neascultarea. Mă rog să ne ajute și să Îl întrebăm întâi pe El, Doamne, Tu ce vrei să fac în privința...? Și atunci când în credincioșia Lui ne descoperă să ne dea și voința și înfăptuirea de a împlini cu ajutorul Duhului Său ce ne vrea El pentru noi.
Sunteți binecuvântate!
Comentarii
Trimiteți un comentariu