Pofta nu-i nevoie!

Ce este pofta? Ce este nevoia? Există o diferență între ele? Care este aceasta?

Pofta, după cum găsim în Dex este o dorință nestăvilită de a face sau obține ceva, năzuință, plăcere, toană, deziderat.

Nevoia reprezintă mai degrabă o necesitate, ceva ce se impune a se face, trebuință.

Putem observa chiar din definiție că pofta are caracter de „mi se cuvine” iar nevoia – este ceva ce trebuie împlinit pentru a putea evolua cursul lucrurilor.

De ce le confundăm? Cât de periculoasă este pofta și de unde își are originea?

Pentru a putea cunoaște în profunzime subiectul trebuie să căutăm în Cuvânt semnificația lui. 

„Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14‭-‬15). 

Apostolul Iacov nu minimizează deloc gravitatea acestei plăceri. După cum vedem, pofta vine ca urmare a unei ispite. Ispita vine de la Satan. El ne momește cum a făcut și în Grădina Eden cu Eva. Ne aduce în gând și inimă un lucru ce aparent pare a fi o nevoie dar defapt este o plăcere. Iar pofta aceasta când s-a instaurat dă naștere păcatului. ‬‬

Este atât de interesant cum Iacov alege comparația aceasta, păcatul asemeni unei nașteri biologice. Ceea ce Duhul Sfânt mă face să înțeleg este că asemeni unui embrion care se dezvoltă și nu poate fi oprit din evoluție, tot așa și pofta ce s-a localizat nu se oprește până nu dă naștere păcatului. 

Haideți să ne gândim, cu ce fel de pofte putem fi ispitite? De natură emoțională, socială, relațională, fizică, culinară, rețelele de socializare, tv, sănătate, familie. Chiar pot fi acestea doar plăceri? Nu sunt ele și nevoi? Putem trăi fără să ne delectăm papilele gustative cu mâncarea preferată? Sau fără să pierdem ore întregi pe rețelele de socializare? Putem să ne ținem dorințele trupești în frâu? Sau poate fi dorința de a fi căsătorite, poftă? 

Pentru mine acestea au fost întrebări permanente. Care sunt nevoile și care sunt poftele? Cum le pot distinge? Cât timp investesc, câți bani dacă este necesar și cât efort zilnic depun pentru a le vedea împlinite? Dar voi?

Este nevoia un păcat? Nevoia este pusă în noi ca un dat firesc și Cel care se îngrijește de împlinirea ei este Creatorul și Tatăl nostru.

Ce numim nevoie și defapt este poftă? Mai rar ajungem să le inversăm rolurile.

Cu ce pofte te confrunți? De ordin emoțional? Sentimental? Fizic? Culinar? Social? De ce le scuzăm ca fiind nevoi? Care este granița pe care nu reușim să o observăm dintre cele două? de unde provin și care este scopul lor. Cred că primul lucru pe care îl putem face ca să nu ne lăsăm prinse în poftă și apoi momite de ea, este să aducem imediat înaintea Domnului acel gând/emoție/dorință care se zbate în noi parcă din senin și care pare de neoprit.

Nevoia nu este un lucru egoist. Este un dat firesc. Pofta este o plăcere pe care ne-o dorim împlinită.

Ce zice Domnul despre poftele din lăuntrul nostru? 

„Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.” (1 Petru 2:11 ). Subliniem, se războiesc cu sufletul. „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!  Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu”(Psalmul 42:1‭-‬2a). Sufletul nostru tânjește după Dumnezeu. „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.” (Galateni 5:16). Sufletul se lasă cârmuit de Duhul Sfânt, dar inima, mintea, trupul? ‬‬

Pentru ce ne luptăm? Ce deziderate avem? Anul acesta vreau să... Dar ce trebuințe avem? Le-am adus înaintea Tatălui? Le-am încredințat Lui?

Un alt verset care mi-a rămas în minte pe subiectul acesta,”...Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3). Cererile noastre așa numite nevoi le aducem la Domnul dar cu gând să ne luăm noi „gloria” noi și nu Domnul.

Stă fericirea în a ne împlini poftele? Poate fi o relație, sau dorința de căsătorie poftă? Sau este o necesitate ce trebuie împlinită? 

Voi ce spuneți? Mă rog pentru noi toate să ne dea Domnul călăuzire și să discernem nevoia de poftă oricât de câte ori suntem ispitite în minte, inimă și trup.