Treceți la conținutul principal

Ochi sănătos- trup plin de Lumină

 



Cuvântul Domnului este bogat. Cuvântul Domnului este sănătate pentru minte, inimă și trup. Cuvântul Domnului este Viață.

De o vreme citesc și aprofundez prin memorare de versete Evanghelia după Luca. Luca ne prezintă evenimentele vieții Domnului Isus în ordine cronologică. 

În capitolul 11, găsim un pasaj despre Lumină. Și știm că Isus este Lumina. El este Lumina care a luminat întunericul vieților noastre.

Versetele 34 și 35 din versiunea actualizată spun că: „Ochiul este organul care percepe lumina pentru tine. Dacă el este sănătos, corpul tău va recepta toată lumina cu care acesta vine în contact. Dar dacă ochiul tău este bolnav, corpul tău va primi numai întuneric.  Fii atent la faptul că este posibil ca lumina pe care o receptezi astfel, să fie percepută ca întuneric!” Chiar și explicată în cuvinte actuale parcă tot greoi pare de înțeles. Tocmai de aceea am căutat mai atent sensul acestor cuvinte în comentariile biblice.

Un ochi care privește lucruri pe placul Domnului, care se păstrează curat va face ca întreg trupul să fie sănătos. Dar dacă ochiul nostru este împiedicat de diverși factori să perceapă Lumina atunci înseamnă că el este încă orbit de întuneric. Un ochi sănătos -trup plin de Lumină.

Ce factori ne pot împiedica să primim Lumina? Noi înșine. Eul nostru. Dorințele noastre ridicate la rang de nevoi imperios necesare. Poftele noastre. Atitudinea de mândrie/îngâmfare/superioritate. Minciuna. Amărăciunea. Orice păcat ascuns. Practic toate aceste lucruri întruchipează întunericul în care putem fi și nici să nu ne dăm seama. Tocmai pentru că ochii ne sunt orbiți nu putem să vedem pe Isus. Ci ne vedem pe noi însene.

Dar vedeți minunea? Pentru noi toate. Pe deoparte suntem noi orbite de eul nostru iar pe de cealaltă parte, Isus care vine și risipește/dizolvă întunericul în care ne aflăm și aduce Lumina. Face să vedem ceea ce până acum ne era imposibil. Face să înțelegem ceea ce nici nu părea a fi o problemă. Face să Îl vedem pe El,  Sfințenia Sa și păcătoșenia noastră , mizerabilă. Slăvit să Îi fie Numele în veci că S-a îndurat de noi, de fiecare la momentul hotărât de El.

Domnul Isus face lucrarea aceasta. El poate să facă ochiul nostru sănătos și tot El ne umple trupul de Lumină.

Noi suntem schimbate, cu minți și inimi înnoite dar încă suntem tot în aceleași trupuri neputincioase așa cum găsim în Matei 26:41 „Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită, în adevăr Duhul este plin de râvnă dar carnea (trupul) este neputincioasă”. Deși Duhul ne este plin de râvnă pentru Hristos. Ochii privesc lucruri care Îl întristează, urechile ascultă lucruri ce nu Îi sunt pe plac, picioarele merg în locuri care nu Îi fac cinste, limba spune cuvinte care în loc să binecuvânteze aduc dezbinare. Ne sunt atât de cunoscute aceste lucruri. 

Avem uneori impresia că asta este, suntem supuși greșelilor că suntem oameni. Dar suntem oameni obișnuiți? Care aleg păcatul ca un dat firesc sau suntem fiice de Dumnezeu care trăiesc pentru a-I aduce Lui glorie?

Chiar dacă suntem în trupul acesta , apostolul Pavel se dă exemplu pe sine: „Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire , ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat .” (1 Corinteni 9:27). Și dacă el putea face asta. Putem și noi, prin aceeași putere a Domnului Isus din noi. Predând zilnic Duhului Sfânt mintea unde El să aibă control ce gândește, inima unde El să nu lase emoțiile și sentimentele noastre să preia conducerea și în trup, pentru că știm ce bătălii se dau între hormonii noștri. 

Dar vrem să facem asta? Suntem gata? Ești tu gata? 

Meditând la aceste două versete Duhul Domnului mi-a pus pe inimă aceste gânduri ce pot alcătui o rugăciune: 

"Doamne Isus, dă Tu la o parte orice ar împiedica ochii noștri să vadă LUMINA! Fă-ne să vedem prin ochii Tăi și astfel Lumina să ne umple fiecare colțișor al trupului de VIAȚA Ta!”.  Amin.

Sunt ochii noștri sănătoși? Avem trupul umplut de prezența Domnului Isus? 

Lucrează Doamne în noi să avem un ochi sănătos și un trup plin de lumină.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...