Sămânța fără rădăcini

Îmi plac pildele Domnului Isus. Și dintre ele cea cu, care rezonez mai mult perioada aceasta este pilda Semănătorului.

Cu siguranță ați citit-o. O știți. Dar îi cunoaștem și aplicabilitatea în viețile noastre? Ucenicii au auzit-o dar nu au înțeles-o și au întrebat pe Isus semnificația ei. Pentru noi acum pare totul atât de simplu, avem Biblia. O deschidem, citim, descoperim ce ne spune Domnul datorită Duhului Său.

Suntem mulțumitoare lui Dumnezeu pentru Sfânta Scriptură. O avem fiecare în casele noastre. O putem citi oricând și Duhul Sfânt ne clarifică ceea ce nu înțelegem.

Însă nu v-ați dori să nu mai luăm lucrurile ca de apucat? Ca atunci când citim Biblia să Îi și cerem Duhului Sfânt să ne facă înțeles ce citim și cum aceste lucruri se aplică în acel moment pentru inimile noastre? Ne trezim de multe ori, mai ales cele care suntem născute în biserici evanghelice că lecturăm Scriptura. Nu ne hrănim cu ea. Nu acuz acum pe nimeni. Fiecare să se cerceteze înaintea Domnului. Acest lucru mi-l spun și mie.

Ne-am obișnuit cu pildele, cu Biblia, cu Isus și nu admitem asta în inimile noastre dar Duhul Sfânt adeverește această realitate ce Îl întristează. Cu cât zăbovim mai mult în obișnuință fără ca viața să ni se schimbe în urma auzirii Cuvântului , cu atât întristăm pe Duhul Domnului.

Cred cu toată inima că niciuna dintre noi nu își dorește acest lucru în mod voit. Dar oricare dintre noi din neveghere putem ajunge în acest punct.

Am făcut o introducere mai detaliată pentru a putea atinge subiectul într-un mod mai profund. Pilda Semănătorului.

Azi vreau să vorbesc despre sămânța căzută pe stâncă.

„Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad”. (Luca 8:13)

Oare mai este ceva de adăugat? Nu a explicat Domnul Isus aici atât de pe înțelesul fiecăruia? Ba da. Însă doar cei ce au fost născuți din nou pot înțelege chiar și ceea ce pare atât de clar. Ceilalți doar vor lectura, aceste cuvinte nu vor putea ajunge în inima lor și nu o vor putea schimba.

Și totuși, aceste gânduri ale mele din partea Domnului sunt adresate vouă dragelor care aveți minți și inimi reînoite. Știu că voi puteți primi, accepta, înțelege și lăsa pe Duhul Sfânt să vă cerceteze.

 Ce este această sămânță căzută pe stâncă? Ce tip de om întruchipează? Isus ne spune că: el aude Cuvântul, îl primește. Cum? Cu bucurie și crede până la o vreme,  „dar”... oo atunci când această conjuncție apare într-o frază... ne arată un contrast între două lucruri. Bucurie vs lipsa rădăcinii. Ce se întâmplă cu el? Când vine ispita, cade.

Dureros de adevărat. 

Sămânța fără rădăcini. Un om care aude Cuvântul și Îl primește cu bucurie. Asta ce ne spune? Poate fi omul acesta ne născut din nou? Poate un om căruia Domnul nu îi deschide și sensibilizează inima față de Cuvânt să Îl primească cu bucurie și să Îl creadă chiar și doar până la o vreme? 

În inima mea am convingerea că doar un om născut din nou poate răspunde la Cuvânt.

În Matei 13 spune: „și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se  leapădă îndată de el.” Devine tot mai evident din versetul acesta că necazul și prigonirea din pricina Cuvântului pot veni doar peste copiii Domnului. 

Ce face omul acesta care a auzit, primit cu bucurie și crezut Cuvântul Domnului? Când vine ispita, necazul, încercarea ... Domnul Isus spune în mod dur că: „se leapădă de el” (de Cuvânt-de ceea ce nu de mult era încântat/fascinat). În alte traduceri ale Bibliei am găsit pentru cuvântul „leapădă”, poticnește (a-și pierde echilibrul, a face un pas greșit, a se împiedica) ,dezice (a nega, a contrazice). 

Știm toate deja că încercarea vine de la Domnul si are scopul de a ne testa, valida și întări credința. Necazul are drept țintă să lucreze în noi răbdare pentru a ne desăvârși. Ispita vine de la Satan pentru a ne clinti, ataca și dărâma din credința primită de la început în și prin Cuvântul descoperit. 

Este adevărat că multe dintre noi am învățat și deprins lucrurile acestea după ani de umblare cu Domnul. Pentru unele ani grei. Dar care v-au sfințit și întărit cum nimic altceva nu putea. Pentru altele probabil că acum vi se șlefuiește credința, ascultarea și dependența de Hristos. Dar cu siguranță niciuna dintre noi nu a ajuns încă acolo unde o vrea Domnul. 

Și suntem mulțumitoare pentru cum lucrează pentru fiecare. Pentru că în final are drept țintă asemănarea noastră cu El.

Dar cum ne afectează pe noi aceste gânduri desprinse din pildă? Putem fi o sămânță fără rădăcini? Poți fi tu? Sau ești? Cum ne putem verifica? Am primit fiecare la un moment dat Cuvântul cu bucurie, am ales să Îl urmăm pe Isus și mergem pe cale cu El de atunci... dar cum am reacționat/cum reacționăm când vine o ispită? Avem rădăcina bine înfiptă în Hristos? Și rămânem cu ochii ațintiți spre El și nu spre situația cu, care ne confruntăm? Cum reacționăm în necaz? În încercări? Chiar și acum în perioada aceasta dificilă care ne-a dat un restart la ceea ce știam... înțelegem că trebuie să ne cercetăm, să ne pocăim și să ne lăsăm schimbate de Isus? 

Sau ne clătinăm, ne împiedicăm, contrazicem ceea ce am crezut, ori chiar negăm? Tu unde te afli? 

Ești ca sămânța fără rădăcini? Dacă Duhul Sfânt îți descoperă că ești, cred cu toată inima că și de acolo, de unde ai căzut, unde credința ți-a fost slabă te poți întoarce cu toată inima la Domnul să Îi mărturisești necredința ce a dus la cădere și El te va ridica. El poate să facă să prinzi rădăcini care să își ia toată seva din El.

Vrei tu asta acum?

Înrădăcinează-ne acum Isus inimile și mințile slabe, nestatornice în Tine! Amin.