Pusă Deoparte.

  Ce înseamnă să fii organizată? Să funcționezi conform unui plan, să fii disciplinată. Este oare organizarea o virtute? Domnul iubește ordinea. Noi ucenicele Lui trebuie să Îi călcăm pe urme. Cum putem fi organizate? La ce trebuie să renunțăm și ce trebuie să considerăm important? Nu tot ce avem în minte este și ceea ce Domnul vrea pentru noi. Ce vrea Domnul pentru mine astăzi? Sa Îl slujesc prin munca mea, prin întâlniri, acasă, la biserică, prin vorbire. Activitățile din check-list-ul meu se potrivesc cu cele ale agendei Domnului?  De multe ori trecem cu vederea peste acest „amănunt” important. Ne creem un check-list și apoi ne luptăm ca în cele 24 ore să îl bifăm.  Oo, și de câte ori am ajuns până în noapte târziu trăgând de noi să ne „îndeplinim” toate sarcinile. Însă nu ne-am luat timp să aducem lista înaintea Domnului. El ce părere are? Sunt toate lucrurile acelea imperios necesare de bifat azi? Ce consideră El că trebuie făcut, dar și nu ce nu trebuie lăsat nefăcu...

După ani de zile „confortabili” într-un domeniu neprietenos dar devenit familiar, s-a produs o schimbare neașteptată. Un mediu nou care îmi cere reguli pe care nu sunt în stare să le impun, pentru că nici eu nu le-am respectat la timpul meu. Cum să scriu reguli dacă nici nu am căpătat autoritate? Nu sunt omul regulilor! Nici al jocurilor organizate, nici al programului trăit la secundă. Nu pot impune ceva ce eu însămi nu pot învăța, reține și respecta.  Nu am cum să fac un set de reguli fără să prezint încredere și respect sau cel puțin așa gândesc. Nu știu cum să obțin acel minim de ascultare și autoritate fără să impun cuiva ce ar trebui eu să respect.  Trebuie timp. Nimic solid nu se poate construi pe loc.  Nu mi-a plăcut niciodată să trăiesc, să învăț sau să lucrez într-un mediu strict. Am fost mereu excepția de la regulă. Și nu este o laudă.  Ba din contră. Văd că a fi excepția de la regulă este nesupunere față de Domnul. Atunci când nu accept să mă supun autori...

  Se zice că unii oameni sunt ca niște cărți deschise, ușor de citit. Mai exact ei își afișează emoțiile fără rețineri iar cei ceilalți au capacitatea de a intui ceea ce vor să transmită. În ce categorie vă încadrați? Sau poate în ambele? Ceea ce aș vrea să vă împărtășesc azi este despre un om care nu a trăit prea departe de cercul strâmt al vieții ei profesionale. Un cerc ce oferea confort, lipsă de stres și agitație. Și o viață aproape monotonă dar fără satisfacția că nu este doar o sursă de venit. Poate că ați trecut pe aici și voi... Ați fost nevoite să alegeți un serviciu pentru a asigura strictul necesar familiei voastre. Sau poate că a trebuit să începeți de jos să vă învățați cu puțin să puteți aprecia „multul”. Și poate că pentru fiecare la început a fost o săritură în necunoscut. Și pentru mine în urmă șase ani a fost un abis ce aveam să învăț să fac și până în prezent. Dar se zice că nu poți ști ce presupune un loc de muncă până ce nu treci prin toate etapele unui an și ...

  Emoțiile noastre sunt o forță. Avem o slăbiciune în ce privește sensibilitatea în simțire, gândire și în imaginație (mai de grabă o predispoziție a noastră a fetelor și femeilor). Suntem create ca fiind un „vas mai slab” (1 Petru 3:7) dar asta nu ne face slabe ci sensibile la nevoile celor din jur. Defapt acesta este și rolul nostru: să ajutăm, să dăm viață fizică și spirituală și să cultivăm relații cu alte fete și femei. Vrăjmașul cunoaște că este un punct slab și lovește în el atunci când ne așteptăm mai puțin. Noi toate știm că în domeniul emoțiilor am fost poate cel mai mult înșelate de Diavol. Dacă simțim ceva poate că este și adevărat? Nu ne putem stăpâni emoțiile. Nu ne putem controla reacțiile dând vina pe hormonii noștri care o iau razna. Oare nu am reacționat fiecare dintre noi de atâtea ori pe baza emoțiilor? Și nu am înțeles că sentimentele noastre nu sunt totdeauna vrednice de crezare? Și că trebuie să respingem ceea ce nu este în conformitate cu Adevărul? Știm că n...

"Semințele căzute între spini reprezintă pe aceia care deși aud Cuvântul,  sunt asaltați de îngrijorări legate de viața de pe pământ. Ei sunt în același timp obsedați de posesiuni materiale și de tentația altor lucruri care obstrucționează Cuvântul, făcându-l astfel ineficace în viață sau fără efect în trăirea lor personală." (Marcu 4:18‭-‬19 BVA).‬‬ Ce pasaj dur. Vă simțiți lovite cu aceste cuvinte? Poate că cea mai bună metodă de a înțelege mesajul pasajului este să îl analizăm bucățică cu bucățică. Știm toate pilda Semănătorului. Primele două semințe nu prind rădăcini, dar cea dintre spini găsește o bucățică de pământ și pare să dea semne că se poate dezvolta. Doar că lângă ea sunt plantați și spini care cresc repede și opresc dezvoltarea ei. Ce reprezintă acești spini? Îngrijorările vieții de pe pământ. Oare este vreuna dintre noi care să nu se îngrijoreze cu privire măcar la un singur lucru? (siguranță, singurătate, suferință, boală, moarte). Posesiunile materiale (ba ch...

     Dragelor, cred că perioada aceasta toate încercăm pe cât se poate să ne păzim și să ne păstrăm sănătoase. Chiar dacă în realitate sănătatea nu ține de măsurile noastre de precauție ci de planul Domnului pentru fiecare. Dar totuși, după cum știm din Scriptură avem porunca „să ne supunem autorităților” și să respectăm ceea ce ni se cere pentru că astfel arătăm ascultare față de Domnul. (Evrei 13:1). Mulțumim lui Isus noi toate care am fost păzite de Mâna Sa puternică dar și cele care ați trecut prin încercare și Domnul v-a vindecat.  M-a frământat zilele trecute gândul acesta al ipohondriei. Dacă nu știm exact ce înseamnă iată ce ne spune Dex-ul: „idee fixă/teamă exagerată a cuiva că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. Stare de neliniște continuă.”        În ultima vreme v-a încercat vreun astfel de gând? Ați lăsat să vă tulbure vreo astfel de stare? Vă mărturisesc că în urma aflării unei vești despre cineva apropiat ce a contracta...

  Fără aer nu putem respira! Dar ignorăm lipsa de oxigen a sufletelor noastre. Deunăzi Duhul Domnului după o perioadă de frământare, și obișnuință cu mersul lucrurilor m-a pus pe genunchi. Oare nu acesta este locul unde avem garda jos și ne recunoaștem cine suntem?  Sau cel puțin așa ar trebui să fie. De multe ori la final de zi ne așezăm pe genunchi din obișnuință, rostim repede câteva cuvinte aproape neînțelese și de noi și ne așezăm capul obosit pe pernă. Vă regăsiți în secvența aceasta? Dăm vina mereu pe ceva pentru lipsa de timp în rugăciune cu Domnul Isus. Cea mai cunoscută scuză este oboseala. Și adevărul este că voi cele care sunteți soții și mame și poate că mai aveţi și un loc de muncă, cu siguranță nu aveți timp uneori să „respirați” . Noi cele care nu avem aceste responsabilități nu ne putem plânge într-atât de mult pentru lipsa timpului. Dar în orice categorie te-ai afla, trebuie să ne amintim că toate primim aceleași 24 de ore. Niciuna nu are mai mult sau mai puț...

  Citeam în urmă cu câteva luni o carte care mi-a schimbat perspectiva despre ceea ce credeam că înseamnă postul. Am trăit cu impresia greșită mai mult de un deceniu, că postul înseamnă doar să te abții de la mâncare și apă de la apus până la apus. Credeam că trebuie să iau o zi de post atunci când trec prin vreo situație de încercare sau când am nevoie de călăuzire pentru o decizie importantă. Așa am fost învățată. După mulți ani am auzit o predică care explica despre ce înseamnă adevăratul post. Atunci am descoperit că mult, dacă nu chiar tot ce făceam era legalism. Dacă nu reușeam să țin o zi întreagă mă simțeam mizerabil și mă temeam de pedeapsa Domnului. Și știți de ce? Am înțeles abia anul acesta în timp ce citeam cartea. Pentru că țineam postul prin puterile mele. După cum credeam sau învățasem eu. Și nu după cum spunea Duhul Sfânt. Țineam post cu motivație greșită. Mă luptam să îl duc până la capăt fără să mă abandonez în Mâinile Tatălui.  Cred că putem lua o zi de Pos...

  Știți prietenii care au durat peste 5 decenii? Le-ați aflat secretul longevității și puterii de a rămâne loiale? Eu am fost plăcut surprinsă de povestea a patru buni prieteni încă din clasele primare și care au rămas uniți peste 50 de ani de viață.  Personajele implicate sunt bine cunoscuții actori Robert De Niro, Michael Douglas, Morgan Freeman și Kevin Kline. După cinci decenii se reunesc la petrecerea burlacilor a unuia dintre ei (ce nu se căsătorise niciodată). Sam și Archie se bucură pentru această ocazie de reuniune în speranța că vor putea petrece ca în timpul tinereții. Sam primește permisie de la soția sa să se distreze în Vegas. Archie își păcălește fiul că este într-un pelerinaj cu biserica și că nu i se poate întâmpla nimic rău (suferise deja două atacuri cerebrale și urma un tratament strict). Însă cel de-al treilea camarad Paddy se lasă cu greu convins să plece în weekend cu băieții în Vegas (suferea de o depresie puternică după moartea dragii lui soții) dar și...

  Inspirată de Duhul Sfânt prin poezia pe care o puteți vedea mai jos aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri. Îmi place mult Costache Ioanid, poeziile lui sunt pe inima mea. Pe aceasta o știu de când eram mică. O prietenă de-a mea o recita în biserică când avea ocazia.  La început m-a uimit că a putut reține atâtea versuri. Apoi m-a fascinat povestea din spate. Și cu anii am pătruns mai adânc în mesajul ei. Deși „Un vierme mic” este o poezie scrisă pentru copii este defapt pe înțelesul lor expus un adevăr parcă prea greu digerabil și pentru noi adulții. Întâi aș vrea să vă las să îi cunoașteți mesajul și apoi voi face câteva comentarii aplicabile și nouă pe diverse situații cu, care ne confruntăm. Un vierme mic-  Costache Ioanid   „E noapte. La o masă, plecat peste hârtie, cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie. Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze, zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze. Acum copilu-și pune creionul între dinți. "Șopârlele-s f...

Domnul mi-a pus pe inimă să împărtășesc cu voi ce mi-a vorbit despre un subiect controversat, credință  versus psihologie . Multe dintre noi suntem atrase de psihologie. Psihologia copilului. A femeii/bărbatului. Cum acționează psihologia în relații? În rezolvarea situațiilor prin care trecem? Sau a traumelor din copilăriei și nu numai. Psihologia pune accentul pe sinele nostru, pe puterea noastră interioară, pe alter-egoul nostru bun pe care încă nu l-am descoperit. Psihologia ne învață că noi putem să ne schimbăm prin forțele noastre, cu o doză de ambiție, determinare și multă muncă. Ne face să ne vedem cu mult mai buni decât suntem.  Psihologia lucrează pe două căi. Pe cea pozitivă când totul se învârte în jurul nostru. Dar și cea negativă care aduce condamnare și ne face să ne victimizăm și să ne adâncim în minciunile pe care le credem din partea Vrăjmașului nostru cel mai aprig, Satan. Fiecare dintre noi ne-am lovit de ambele aspecte la un moment dat în viață. Și am avut ...