Pusă Deoparte.

Trec zilele fără să îți dai seama. Mergi prin viață și îi urmezi cursul. Uneori mai alert, alteori mai încet. Te lupți pentru ceea ce îți dorești și aproape că nu mai contează dacă este și ceea ce îți trebuie. Nu Îl întrebi pe Domnul ce decizii să iei. Și dacă o faci este prea greu să te împaci cu ideea că El nu este de acord. Te bucuri de ceea ce primești fără merit. Și uiți să mai mulțumești Dătătorului. Poate te regăsești în povestea de mai devreme... Poate și tu ai trecut pe aici într-un anumit moment din viață. Nu suntem scutite. O vreme „putem” merge de capul nostru gândind ce ne place sau acționând în avantajul nostru dar vine și un timp când se zice „STOP”. Acest articol s-a „născut” în urma unei discuții cu cineva apropiat. A fost o confirmare a ceea ce înțelesesem și eu despre perioada pe care o traversam. Îi mărturiseam că am alergat prea multă vreme după împlinire în locuri nepotrivite și acela a fost momentul în care Domnul a schimbat traiectoria vieții mele. Vi s-a întâmp...

  Ce înțelegi prin Bun? Bun pentru tine? Bun pentru inima ta? Pentru viața ta profesională sau socială? Familia? Prietenii? Reputația? Încrederea de sine? Popularitatea? Dar ce consideri că este bun din tot ce ai acum? Poate aceleași lucruri menționate mai devreme? Ca persoană relațională mă confrunt cu această întrebare lăuntrică mereu. Poate și tu.  Prietenia este un dar de la Dumnezeu. Mai ales dacă ne înconjurăm de oameni cu aceeași țintă care să Îl cunoască mai mult pe Domnul și să trăiască pentru El zi de zi.  Familia este un dar și ea (primim protecție, ocrotire, dragoste) fie că este vorba de familie biologică sau de suflet.  Dar ce facem cu reputația? Cât de bună este? Și cât ne folosește? Dacă este vorba de reputația noastră ca și creștine trebuie să ne luptăm pentru ea. „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:16) „și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava ...

Ce viață dublă are! Nimeni nu îl știe în afară de mine cum este în timpul săptămânii. La biserică este un sfânt/o sfântă. Cum se poate numi creștin/ă dacă în viața lui/ei încă mai sunt păcatele acestea? M-am lăsat păcălit/ă de aparențele lui/ei și m-a luat și pe mine valul lumii. M-am străduit din răsputeri să îi arăt că nu Îi face cinste viața lui/ei Domnului dar nu am reușit. Ba mai mult rău am făcut de ambele părți. Și eu și el/ea am alunecat. El/ea era la început de credință și în loc să fiu „o mireasmă de la viață spre viață” 2Corinteni 2:16 ...am făcut să miroasă a moarte.  Vă este cunoscută povestea? Un el sau o ea născut/ă în biserică care nu a gustat poftele lumii, și un el sau o ea ce a trăit în mizeria lumii acesteia. Domnul a intrat în viața persoanei aceleia și a mântuit-o dar el/ea încă nu a predat tot ce este și are lui Isus.  Și ție și mie ne sunt familiare astfel de situații. Poate chiar tu te regăsești aici. Vorbeam într-o postare anterioară despre faptul că ...

Mai mult de cincisprezece ani de când viața mea s-a schimbat. De când nu mai este la fel de goală și de fără țintă. De când toate situațiile prin care trec înțeleg că nu sunt hazard. Au scop și unul cu mult mai mare decât îmi imaginam eu. De ce? Pentru că Domnul Isus a bătut și la ușa inimii mele și m-a chemat pe nume. De atunci nimic nu mai este la fel oricât de multe coborâșuri au existat de atunci. Mă gândeam deunăzi că dacă aș fi fost pusă deoparte de Isus pentru cine sunt chiar și pentru cele mai bune fapte ale mele, nu ar fi valorat decât cât o „haină mânjită” în fața Lui. Viața de credință nu este despre cine suntem noi, ci despre Cine este El în noi. Și acest lucru se vede în fiecare zi prin încrederea pe care i-o acordăm Domnului. În ultimii saisprezece ani viața mea nu a fost fără griji sau fără încercări și lecții grele de învățat. Domnul a fost acolo mereu dar asta nu m-a scutit de probleme.  Ani de zile mi-a trebuit să înțeleg că viața mea nu este despre mine, că nu eu...

Dragelor, după multă vreme în care se așezase uitarea peste această carte Domnul mi-a pus pe inimă să o citesc. „Să creștem în toate privințele”, scrisă de Petru Miu este o asimilare de cunoștințe de bază pentru începerea unei vieți de credință. Dar și o reamintire a lucrurilor cu care ne-am obișnuit atât de tare încât am uitat să le mai trăim. Primul capitol „Plăcut Domnului”. Coloseni 1:3-10. Îi suntem plăcute Domnului fiind mulțumitoare pentru familia noastră spirituală. Viață noastră trebuie să fie în clocot pentru Isus, căutând să Îi fim plăcute, să cunoaștem voia Lui citind Scriptura la rând. „Adevărata Viță” este Isus. Ioan 15:1-16. Singurul scop al mlădiței (noi suntem mlădița) este să poarte fructul. Păcatul lăsat în viața noastră nimicește puterea duhovnicească și face cu neputință apariția roadelor. Ne lăsăm frământate de multe lucruri ce ne răpesc energia, timpul pentru a sta în părtășie cu Domnul. „Jos masca!” 1 Petru 2:1-3-  Religia (dacă nu faci nu ai, nu ești, nu aj...

În ultima vreme am descoperit câteva filme din care merită să extragem anumite învățături. Povestea începe așa. O mamă bloggeriță dar în pană de idei pentru noul său articol.  Are tot ce a visat din copilărie. Un șot minunat. Copii frumoși și buni. Dar în ciuda visului pe care deja îl trăiește nu este fericită. Nu are timp pentru ea și se simte vinovată pentru orice respiro ce și-l ia așa că decide să iasă în oraș cu prietenele cele mai apropiate sâmbătă seara, (una din ele fiind soţia pastorului) dar omite să își anunțe soțul din timp. Reușește până la urmă să își lase copiii în grija tatălui lor și a unui bun prieten de-al acestuia.  Ce nu am precizat, Ally este obsedată de curățenie și permanent paralizată de stres că ceva rău se poate întâmpla și că nu poate controla situația. Descoperă la restaurant că rezervarea fusese făcută pentru săptămână următoare. Seara pare stricată dar nu este nici pe departe de a se fi încheiat. Ally vrea să se destindă indiferent de câte obstac...

Aceasta este postarea cu nr 100 din Blogul "Pusă Deoparte". Sunt recunoscătoare Domnului pentru călăuzirea de până acum! Azi vorbim despre Detoxifiere ...  Suntem femei și ne pricepem atât de bine la tot ce ține de menținerea sănătății și frumuseții noastre trupești. Unele dintre noi oferim mult timp și resurse să arătăm bine. Pentru că așa cum spune Pavel în Efeseni 5 „nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica...” versetul 29 . Pornind de aici Duhul Domnului mi-a dat perspectiva că așa cum trupul meu are nevoie de hrană corectă, de îngrijire pentru a fi sănătos și frumos tot așa și inimii mele trebuie să îi port de grijă. Organismul nostru are nevoie la un anumit interval de timp de o perioadă de detoxifiere. Mai exact, reducerea sau eliminarea anumitor alimente pe care le consumăm. Dar mai grav este că acest procedeu ne obligă să renunțăm tocmai la ceea ce ne place cel mai mult. Carne, carbohidrați, dulciuri, sau ...

De curând am început o nouă serie de mesaje biblice care au ca temă una dintre cele mai necesare nevoi ale omului, Înțelepciunea. În Iacov 1:5 citim „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” Dar oare realizăm că ne lipsește? Sau ne considerăm în stare să ne descurcăm în orice situație fără nici o problemă? Tot în Iacov găsim: „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică”. Este aceasta înțelepciunea ce ne însuflețește? Când avem de rezolvat un conflict, sau trebuie să mustrăm pe cineva sau să fim mustrare pentru o vorbă, atitudine neconformă cu Scriptura? Avem gânduri, cuvinte curate, pașnice și blânde? Sunt ele ușor de înduplecat, arată îndurare? Aduc roade bune în urma lor? Sunt fără prejudecată și sincere? Sau „aveţi în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă? Ap...

În tumultul ultimelor luni, am fost prinse ca într-un carusel care nu pare să mai aibă buton de  oprire. Viața ni s-a schimbat tuturor. Aproape că nu credeam că mai putem „trăi normal” dar Domnul a făcut să avem din nou parte de viață socială și cu toate acestea în loc să ne facă  mulțumitoare, ne-am concentrat și mai mult pe noi însene. Totul a început să fie o goană după a recâștiga ce am pierdut.  Am uitat că în urmă cu ceva timp ne temeam să ieșim din case. Acum ieșim nestingherite pe stradă și respectăm doar cât ne convine din regulile impuse. Am uitat că viața oricăreia dintre noi putea atârna oricând doar de un fir de ață doar prin har multe dintre noi suntem sănătoase și păzite. Noaptea trecută, Domnul mi-a pus în minte câteva imagini ale unor frați și surori din lumea aceasta greu încercați. Imagini ce m-au făcut să mă opresc un pic și eu din „goana” mea și să realizez că sunt sănătoasă și azi, că sunt păzită, că am ce mânca, că am mintea sănătoasă. Dar mai ales ...

Un titlu care ridică multe întrebări. Inspirația pentru acest subiect vine din Galateni 5:17 „Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți”. De curând am studiat în biserică despre Persoana Duhului Sfânt iar la grupul mic am hotărât să memorăm câte un verset extras din fiecare predică.  Versetul memorat este cel precedent „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești”. Galateni 5:16 – ceea ce ne introduce în subiectul nostru și ne explică la ce se referă această sintagmă „așa că nu puteți face tot ce voiți”.  Apostolul Pavel ne îndeamnă și ne poruncește nouă celor ce care am fost născute din nou să umblăm cârmuite de Duhul Sfânt. Să Îl lăsăm pe El să ne conducă mintea, inima, trupul. Și continuă – „și nu împliniți poftele firii pământești”. Care sunt aceste pofte? Le regăsim mai jos în pasaj: „Și faptele firii pământești sunt cunos...

 „...Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” (Estera 4:14) De aici a pornit gândul să scriu despre acest subiect. Deși contextul biblic este diferit de cel actual expresia ce mi s-a întipărit în minte este „pentru o vreme ca aceasta”.  Pentru o vreme ca aceasta am fost create. Pentru o vreme ca aceasta suntem aici să slujim cu talanții primiți de la Domnul. Pentru o vreme ca aceasta scriu și îmi doresc să fie o încurajare și pentru alții. Noi ca și creștine știm că nu există întâmplare. Toate lucrurile se întâmplă cu scop. „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” -găsim scris în Eclesiastul 3:1. Poate nu realizăm acum că orice cuvânt bun, o , încurajare, orice mustrare în dragoste, orice mână întinsă, orice faptă bună cât de mică pot fi de mare folos celui care le primește într-o vreme ca aceasta. Azi vreau să vorbim despre prietenie. Prietenia este un dar de la Dumnezeu. Cele mai multe dintre noi suntem binecu...

         „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” , ni se spune în Geneza 1:27 -suntem creația Lui.  Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18- de aceea Domnul a hotărât să o creeze pe Eva din coasta lui Adam. Suntem femei. Avem un rol și scop diferit. Dar oare înțelegem aceasta?  În ultimile câteva luni am citit câteva cărți creștine și articole ce vorbesc despre rolul, scopul și  chemarea femeii. De atunci a devenit mai clar și pentru mine că nu suntem doar niște ființe menite să atragă privirile bărbaților și care se supun ordinilor date de soții lor dictatori.  Da, există și astfel de cazuri din nefericire. Dar azi aș vrea să îmi îndrept atenția spre ce am fost create să fim Femei. Femeia este cea care dă Viață-viață fizică și spirituală. Ea este cea în stare să lege relații profunde...

Dragelor, astăzi revin cu o altă recenzie a unei cărţi ce merită citită. Este vorba despre "Înalta chemare a femeii" scrisă de Elisabeth George.  O carte foarte stufoasă bazată pe pasajul din Tit 2:2-5, structurată în 20 de capitole ce conţin 10 trăsături de caracter indispensabile unei femei ce doreşte să trăiască după chemarea Domnului pentru ea. Primele două capitole încep cu una dintre cele mai puţin înţelese, căutate şi trăite însușiri, Evlavia . ( Femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă ). Ce reprezintă ea? "Ceea ce este adecvat şi potrivit pentru un caracter sfânt, conduita şi manifestarea vieţii noastre interioare."  Şi cum se poate vedea dacă suntem femei evlavioase? Prin modul în care gândim (gânduri îndreptate spre cer, conforme cu Scriptura-curate, versete biblice, laudă zilnică la adresa Domnului).  Dar şi prin ceea ce spunem se vede dacă ne caracterizează evlavia sau n...