Inimă împărțită

        

     

Mă gândesc de ceva vreme să împărtășesc despre subiectul acesta dar am tot ezitat.

Nu este ușor să recunoști: „Am inima împărțită”. Defapt, ce înseamnă asta? Sau haideți să vedem mai întâi ce presupune o inimă întreagă? 

O inimă întreagă este ceea ce cere Domnul de la noi. Fără rezerve, fără colțișoare pe care le ținem pentru noi, fără ascunzișuri pe care nu vrem să le cunoască nimeni (și uneori avem impresia că nici chiar Domnul nu le cunoaște). Fără sertărașe pe care să scrie „Interzis” sau gânduri nocive cărora să le dăm voie să devină fapte.

O inimă întreagă înseamnă să renunțăm la noi dându-ne Lui, fără să Îl întrebăm ce vrea să facă din noi. Fără să ne fie teamă că ne va face vreun rău. (Ceea ce noi percepem a fi rău poate fi defapt un mare bine prin ochii Domnului). O inimă întreagă înseamnă ascultare deplină, nu doar auzire. Înseamnă înfăptuire. Înseamnă dedicare zilnică. Înseamnă încredere în Cel care ne iubește cel mai mult în lumea asta. 

Și cred că aș umple pagina de motive a ce presupune o inimă întreagă.

Dar aș putea rezuma prin: ceea ce nu vom avea pe deplin decât în cer când vom fi desăvârșite.

Atunci, poate te întrebi. La ce rost să mai vorbim despre subiectul acesta? Pentru că aceasta este lupta noastră zilnică cât trăim să dobândim o inimă întreagă.

Așa-i că încă mai ții lucruri strâns în pumnii tăi și nu vrei să le lași crezând că de acelea te poți ocupa tu?

Poate nu multe. Ferice de tine. Dar noi toate avem lucruri care ne sunt așa de dragi și care înainte să ne dăm seama ne pot deveni idoli. Familie, prieteni, iubit, carieră, studiile, sănătatea, poate casa, mașina, călătoriile. Și ce acestea sunt lucruri rele? În esență nu. Domnul nu este împotriva lor. Și totuși când ele devin scop/țintă zilnică se transformă în idoli. 

Idolii știți nu sunt chipurile cioplite în sine, ci acele lucruri care ne dau semnificație, valoare, bucurie, pace, motiv de a merge mai departe în locul lui Dumnezeu. 

Găsești ceva în viața ta acum care îți alimentează căutările zilnice și nu este Domnul? Sau poate care nu te lasă să înaintezi deloc?

Poate un lucru sau poate o persoană? Cât de ușor putem să prețuim pe un om mai mult decât pe Însuși Isus. Dacă cumva zici deja, „Eu nu fac asta”. Poate că ai dreptate. Sau poate că ar fi bine să vezi în ce ai investit timp mai mult săptămâna aceasta? Ce te-a motivat? Sau de ce nu ai găsit nicio motivație să faci nimic dacă (notează tu aici un lucru sau nume)... nu a fost acolo? 

Aceasta este o inimă împărțită când credem că Îl lăsăm pe Domnul să conducă anumite compartimente din viața noastră dar pe altele le păstrăm pentru noi. 

Dacă inimă ți-este secătuită de puteri (sau cel puțin asta simți) pentru că nu ai primit atenția pe care o așteptai, sau nu se întâmplă lucrurile cum te așteptai tu caută să vezi rădăcina, nu consecințele. Dacă Isus nu este seva ta zilnică, dacă nu din El ne luăm toată valoarea și motivația înseamnă că inima ne este împărțită. Este un idol acolo. Și de îndată ce ne deschide Duhul Domnului ochii să Îl vedem trebuie să ne pocăim și să Îi cerem să îl smulgă de acolo.

Va durea crunt. Este ca o operație fără anestezie dar vom putea să trăim libere pentru Hristos și cu încă un compartiment predat Lui. 

Ce zici, ești gata să renunți la inima împărțită?