Frica oprește dorința de angajament

               

         

Am revăzut un film romantic recent cu ceva mustrări de conștiință că nu va face decât să-mi anestezieze singurătatea.

"Urăsc Ziua Îndrăgostiților". Da și eu. Nu are nici o semnificație pentru mine. Este un clișeu de marketing anual. Dar ce se ascunde în spatele verbului „urăsc”?

Adevărul este că nu am căutat până acum să știu mai mult decât că este o sărbătoare păgână și nu vorbește despre adevărata iubire ci despre pasiunea fizică. 

Până la urmă care este scopul tuturor jucăriilor din pluș cu 'Te iubesc', al trandafirilor roșii ca focul și al bomboanelor de ciocolată în formă de inimă? Nu să stârnească pasiunea dintre bărbat și femeie? 

Asta este încredințarea mea. Dacă sunteți de altă părere poate îmi puteți împărtăși. 

Filmul în sine nu are în rolul principal o femeie care detestă ziua de 14 februarie ba chiar o promovează an de an cu tot felul de mici de atenții. Și atunci unde este acel „urăsc”?

Cu toate că vă mărturiseam că nu văd prima dată filmul, acum a avut și o morală pentru mine. În spatele chipului femeii joviale, mereu fericite, ce deținea o florărie și care promova cu atâta vehemență Ziua Îndrăgostiților se ascundea o poveste tristă pe care nu dorea nici să o îngroape dar nici să o spună. Trăia pe baza ei alegând o minciună ce o ținea captivă într-o realitate imaginară. 

Așa cum partenerul ei din film spunea „defapt faci tot posibilul să ții departe de tine orice te-ar putea face nefericită”. Și nu așa ne comportăm și noi de multe ori? Ne ascundem în spatele unei măști dureri pe care nu am fost în stare să le mărturisim și să le confruntăm cu inima deschisă la momentul potrivit? Asta a făcut personajul principal al filmului. Nu și-a confruntat tatăl ce o înșela pe mama ei. Nu și-a arătat durerea pe chip și din inimă. A tăcut, s-a îndepărtat, a ales o cale care părea să o facă fericită. 

5 întâlniri și când entuziasmul dispare totul s-a încheiat. Nici un angajament. Nici o suferință. Oare?

Poate nici nu înțelegi ce scriu acum. Oare unde vreau să ajung cu ideea? 

Frica oprește dorința de angajament. Ai fost vreodată pusă în situația să nu te implici în ceva anume de frică? Chiar și într-o relație ca și frumoasa și joviala Genevieve? 

De teamă de a nu fi rănită, de a suferi, de a vărsa lacrimi, de a nu fi înșelată...? Poate că ți s-a întâmplat să nu duci întâlnirile romantice spre angajament. Poate ți-a fost teamă să îți asumi să te implici mai mult. Poate ai renunțat fără să dai vreo șansă chiar celui ce putea să îți cucerească inima nu prin romantism, ci prin dragoste?

Ai experimentat vreodată asta? Teama să nu repeți istoria familiei tale sau unor rude apropiate te-au făcut să fugi de angajament și să alergi după perioada de curtare dar fără să permiți să devină ceva serios?

Dacă da, să știi că ai fost deja înșelată dar nu de iubit ci de vrăjmaș, prin marea minciună pe care ți-a spus-o. Să taci, să fii tare, să te prefaci că nu suferi. Defapt ai fugit de orice te putea face nefericită. 

Alege să crezi Adevărul. Privește-l în ochi. Rezolvă problema ce te apasă. Confruntă. Și cere eliberare de lanțul robiei acestei înșelătorii. 

Poți să faci angajament. Numai fă-l cu cel trimis de Domnul. Dă-i drumul fricii. Și acționează prin Adevăr.