Este foarte ușor să cădem în capcană, să considerăm hrană necesară doar predicile online și să nu mai deschidem Scriptura. Dar eu nu mă refer la acest lucru.
Ba chiar și atunci când citim Cuvântul și nu avem o claritate asupra înțelesului Lui, la îndemână ne stau mereu comentariile biblice, unele dintre ele de o calitate superioară dar tot nocive pot deveni întrucât ne „mulțumim” cu părerile documentate și argumentate ale unor oameni în domeniu, dar Duhul Sfânt nu pare să aibă nimic de zis, întrucât nu Îl întrebăm.
Cuvântul este hrana sufletelor noastre.
Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” Luca 4:4 – dar să nu ne lăsăm înșelate și împlinite de ascultarea multor predici, fără să deschidem Biblia, zilnic sau de citirea unor comentarii atunci când ar trebui să Îi cerem Duhului Sfânt să ne reveleze înțelesul acelui pasaj.
Oaza de hrană pentru sufletul meu, a însemnat să ies din granițele prejudecății mele că îmi ajunge cât primesc la biserică duminica și că nu trebuie să fac loc altui cuvânt în inimă. Și după mulți ani să accept cu mintea și cu inima că pot asculta din nou predici, dar fără să neglijez citirea Cuvântului. De aici, a început o revigorare a sufletului meu pentru care Îi mulțumesc Domnului.
Iată, Eu voi face lucruri noi, spune Domnul în Isaia, și acesta este unul dintre ele.
Pentru patriarhul Moise, aflat la început de lucrare, aceste lucruri noi, presupuneau o ieșire din obișnuitul vieții lui și o pătrundere în extraordinarul lui Dumnezeu, cum de altfel și pentru noi.
Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ți S-a arătat Domnul! ’Exodul 4:1
Vedem cum Moise, cel care fusese crescut ca prinț al Egiptului, cel care își știa originile, cel care ucisese un egiptean care asuprea pe un frate de-al lui evreu, acum că se teme în fața poporului Israel să le spună că Domnul a hotărât să îi elibereze din Egipt.
Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Exodul 4:2
Un simplu toiag, obiectul de care se folosea să pască turma socrului său, Ietro. Dumnezeu I se revelase deja lui Moise în Rugul Aprins, deja îi spusese că vrea prin el să elibereze poporul din robia egipteană însă Moise nu putea vedea cum Israelul va asculta de el, era doar un păstor de oi.
„Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el ”Exodul 4:3
Ceea ce până acum era un banal băț, acum devenise un aprig dușman pentru Moise, motiv să îl facă să fugă.
„Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă.” El a întins mâna și l-a apucat, și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui”. Exodul 4:4
Ce învățăm pentru viețile noastre? Că trebuie să luăm „șarpele” de coadă (problema, necazul) să o înfruntăm, nu să fugim de ea ca de un inamic, și să fim biruitoare împreună cu Dumnezeu.
Ce lucruri noi vedem aici? Un păstor de oi care era temător, deznădăjduit în fața fraților lui, un toiag pe care Dumnezeu îl transformă în șarpe și pe care apoi îi cere să îl apuce de coadă deși îi putea fi fatal.
Când Dumnezeu este prezent, și face lucruri noi, vom vedea „înverzire, înmugurire, înflorire și rod”.
Doamne, fă Tu lucruri noi în viețile noastre începând de acum. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu