Treceți la conținutul principal

O palmă grea și Mâna care te ridică

O palmă grea care te face una cu pământul. Care îți fură orice nădejde că mai poți înainta Sau că mai poți schimba ceva.

O palmă grea e atunci când crezi că intențiile îți sunt bune, pline de dragoste și defapt se dovedesc lipsite de empatie și pline de egoism.

Cum să nu ne dăm seama și să mergem înainte fără ezitare? Cum să ne justificăm deciziile ca fiind bune când ele sunt încărcate de posesivitate și lipsă de înțelepciune?

Fiecare avem la un moment dat un punct zero în care toată viața pare să se afle la o răscruce de drumuri. Pe care drum să meargă? Indicatoarele nu ne prevăd ce ne așteaptă dar drumurile pavate cu intenţii bune nu duc spre împlinire sufletească.

Filosofez? Ce palmă grea ți-a dat viața să crezi că nu te mai poți ridica și înainta? Familia? Locul de muncă? O relație? O prietenie? Un vis? 

Oricare ar fi nu poți rămâne în punctul zero al vieții tale. Este mult mai ușor să ne complacem în stările noastre, să ne plângem de milă decât să apelăm la Domnul, să ne plecăm genunchii și să Îi cerem să ne scoată Mâna Lui tare de acolo. 

E mai ușor să înnotăm în deznădejde decât să ridicăm ochii spre Isus, Nădejdea noastră, "Ajutorul care nu lipsește niciodată în nevoi".

Ai primit o palmă grea într-o relație, crezând că din inima ta izvorăște un izvor de iubire, și de acolo intențiile tale nu fac decât să demonstreze realitatea inimii tale? Te-ai înșelat? Ai văzut că defapt motivațiile îți erau egoiste și pline de mândrie?

Mai poți merge înainte fără să admiți că ai greșit și să ceri Ajutorul Domnului în situația respectivă? Nu e niciun loc prea întunecat, nici prea jos în care Mâna Domnului să nu poată ajunge să te apuce și să-ți pună din nou picioarele pe stâncă.

Credem asta? E atât de dificil să lăsăm acest adevăr să pătrundă și străpungă inimile noastre și să ne motiveze să ne pocăim, să primim această palmă grea și să cerem Domnului o resetare a gândirii, emoțiilor și credinței noastre în El!

Dar se poate, ca o palmă grea să ne pună pe genunchi și să ne ridice la o viață împlinită în Hristos.

Doamne Isuse, fă tu ca această palmă grea să străpungă inimile noastre și să aducă resetare, și nu doar o emoție profundă dar efemeră care nu produce nicio transformare în noi. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...