Treceți la conținutul principal

Atunci când Dumnezeu lucrează...

Atunci când Dumnezeu lucrează...

Aș putea adăuga... „când nu vezi, când nu te aștepți, când crezi că te-a uitat, când ți-ai pierdut credința și prin cine nu îți poți imagina.”

Da, atunci Dumnezeu lucrează.

Și dacă prima dată, poți să spui: „Wow, nu mă așteptam, și  consideri că a fost o excepție modul în care Și-a arătat Mâna Sa puternică. A doua oară când se întâmplă fix la fel, mai poți pune sub îndoială că Domnul are modurile și oamenii Lui de care se folosește pentru a-Și trimite binecuvântarea?

Sunt o persoană foarte sceptică. Și cu greu sunt surprinsă de un alt om cu vreo surpriză. Aș putea spune că am primit un dar, să anticipez unele lucruri pe care acesta le va face. Însă atunci când se întâmplă să fiu „uimită” de cineva și de modul în care alege să mă surprindă, mai ales când deși mă cunoaște de ceva vreme, nu-mi mai știe trăirile, durerea, apăsarea sufletească, totuși Domnul trimite acea persoană și mă binecuvântează prin ea, nu pot decât să zic: „Asta numai Domnul știa”. 

Și acum nu vorbesc despre ceva imaginativ, este o situație repetată de două ori în decursul unei luni când Domnul a pus cuiva pe inimă să mă sprijine într-un mod în care numai El știa că am nevoie atunci. 

Nu am fost sigură la început despre cine era vorba întrucât mi-a lăsat scrise câteva rânduri pe o hârtie albă, dar care mi-au amintit de cineva care îmi mai spusese acele cuvinte.

A doua oară însă am fost ferm convinsă despre cine era vorba întrucât i-am recunoscut exprimarea. 

Nu știu de ce a îngăduit Dumnezeu să se folosească de persoana aceasta, întrucât legătura de demult s-a rupt. Și doar în modul acesta putea să ajungă la mine, fiindu-mi sprijin. 

Atunci când Dumnezeu lucrează... când nu mai vedeam, când nu mă așteptam, când îmi pierdusem credința că binecuvântarea Lui trebuie să fie doar prin vedere. La ce mă refer?

Așa a găsit Domnul cu cale, să îmi vorbească prin credință, și nu prin vedere. 

Când nu am putut să mă mai bazez pe cineva cunoscut, a trimis El un om care să-mi adeverească că e prezent în trăirea mea, în încercare, în durere.

Când Dumnezeu lucrează... Eu sunt copleșită și mulțumesc Domnului pentru omul de care s-a folosit. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...