Crinul din vale

În ultima vreme încerc în mod intențional să îmi umplu timpul și să îmi hrănesc sufletul cu un Cuvânt din partea Domnului.

Deunăzi am auzit un îndemn al unui pastor către femeile participante la acea întâlnire despre povestea lui Naomi care și-a zis Mara (Amărăciune).

De ce Crinul din vale? Pentru că crinul este o floare ce reprezintă puritatea și delicatețea, al cărei mireasmă unică te îmbie. De ce din vale? Pentru că în viețile noastre de credință nu ne aflăm mereu pe culmi. Dar să nu uităm că valea se află la poalele oricărui munte.

Ce asemănare poate fi între Naomi și Crinul din vale? Viața acestei femei poate fi regăsită de multe ori și printre noi, cele din secolul 21.

Naomi avea tot ceea ce își dorea, cum am zice noi, era împlinită. Dar deodată, s-a trezit fără pic de stabilitate. Și-a pierdut soțul, fiii, locul natal, stabilitatea financiară și a rămas goală pe dinăuntru. Atunci a hotărât să-și schimbe singură numele, în Mara (Amărăciune).

Viața zdruncinată din temelii a lui Naomi a făcut-o să se închidă în sine.

„Momentele dificile din viețile noastre ne determină să fugim de tot și de toate și nu vrem să mai auzim de nimic.”

Pericolul unei inimi a cărei viață este zdruncinată, este să se închidă și să se numească pe sine, Mara.

„Sunt femei care și-au închis „inima” care nu mai dau voie niciunei speranțe, niciunui vis, și la nimic și nimănui să pășească înăuntru pentru că rana și durerea sunt atât de mari”.

De ce este doar un crin în vale? Nicio floare care este de una singură nu va putea să stea în picioare. Florile sunt create să fie împreună, parte dintr-un buchet.

„Uneori ceea ce considerăm a fi cea mai mare dramă a vieții noastre, reprezintă defapt presiunea pe care Domnul o face să ne ducă spre un destin unic”.

Naomi nu știa că Dumnezeu continua să lucreze în viața ei, în ciuda durerilor atât de mari.

Rut, nora lui Naomi, cea care și-a lăsat familia, cultura, țara, dumnezeii pentru a o urma pe soacra sa, întruchipează acea floare care stă lângă Naomi și îi spune cu fermitate: „Eu nu îți dau voie să mori. Stau aici până deschizi, tu nu ai voie să stai cu ușa inimii ferecată”.

De unde știi că nu mai ai speranță? Semnul este atunci când nu mai vrei să stai în preajma oamenilor.

Și de regulă oamenii aceia vor plăti polițe pentru starea inimii tale.

Trebuie să știm că sunt oameni care merită să nu îi mai ținem aproape, să ne îndepărtăm de aceia care în mod constant ne fac rău, dar să nu ne închidem inima. Să continuăm să ne rugăm și să sperăm.

Naomi nu a sperat. Însă Dumnezeu lucra și El a făcut să apară din nou speranța în familia ei, prin Boaz viitorul ginere.

Deodată ,Mara începe să prindă viață mijlocind în povestea de iubire dintre Rut și Boaz. Ea o învață pe Rut și îi spune: „Dă-ți jos hainele de doliu, spală-te ,unge-te și du-te la întâlnire”.

Atunci când Rut nu a lăsat-o pe Naomi să moară, Naomi a prins din nou viață- și emanat din nou o mireasmă ca mai înainte să fi devenit Mara (Amărăciune).

„Niciodată nu o să știm ce mireasă avem până când nu ne presează viața și nici nu vom ști ce rezistență are parfumul nostru”.

Ești și tu acum un crin în valea plângerii?

Acordă-ți o șansă și lasă-L pe Dumnezeu să te surprindă căci El poate să o facă.

Îndemnul pastorului la final a fost să rostim această rugăciune: „Tu ești Dumnezeul lucrurilor noi. Fă ceva nou și cu viața mea. Învață-mă să zâmbesc acolo unde am uitat. Învață-mă să mă ridic acolo unde sunt căzută. Dă-mi puțină speranță, puțină vitalitate dar sfântă”. Amin

Dacă și tu în inima ta te simți o Mara, nu ezita să-ți legi inima de Rut care să-ți ridice din nou privirile spre cine te-a creat Dumnezeu să fii, Naomi (Plăcută).