Zilele acestea am participat la un curs de studiu inductiv al Bibliei unde am parcurs tema binecuvântării și blestemului cea care a guvernat peste viețile celor 3 patriarhi: Avraam, Isaac și Iacov.
Am fost copleșită de frumusețea Cuvântului lui Dumnezeu și de înțelesul Lui atunci când cauți să îl studiezi, citind și meditând asupra Lui.
Deși prin mila Domnului am citit Biblia de câteva ori, nu am înțeles până anul acesta importanța studiului inductiv.
Am încercat și urmat diverse metode de studiu pe diferite cărți ale Bibliei, sau pe anumite tematici, la recomandarea unor oameni mai tari decât mine în credință însă nu a fost îndeajuns.
Într-adevăr studiul biblic inductiv cere timp, cere concentrare, cere atenție, cere credință, cere răbdare, cere putere să te agăți de Autorul Lui. Și observ că lupta este mare atunci când știu că vreau să am acest tip special de citire și studiu și mai ales când mă străduiesc să fiu la zi cu planul de studiu. Dar prin mila Domnului, primesc și biruință.
Revenind la patriarhi. Dumnezeu se identifică cu ei, spune că El este: "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov". Exod 3:15a.
Trei oameni aleși de Dumnezeu cu un scop precis. Avraam- să fie tatăl tuturor popoarelor, Isaac- sămânța promisă care arată spre Hristos și Iacov- devenit Israel -Cel care se luptă cu Dumnezeu- tatăl celor 12 seminții din care se naște poporul Israel.
Însă viața tuturor este traversată de firul roșu al binecuvântării vieții sau al blestemului morții pe care îl vedem încă din Geneza de la facerea omului și apoi la căderea lui în păcat. Dumnezeu a spus, "Creșteți și înmulțiți-vă și stăpâniți pământul" (Geneza 1:28a- cele două direcții ale binecuvântării).
Au fost binecuvântați cei 3 patriarhi? Cu siguranță, dar nu prin ascultare mereu ci și pe calea suferinței. Avraam a crezut întâi dar apoi a încercat singur să-și facă un urmaș prin Ismael și a mințit în privința soției sale Sara că este sora lui.
Isaac a urmat calea tatălui său, Iacov a furat dreptul de întâi născut a lui Esau cât și binecuvântarea multiplicării și stăpânirii, care îi fuseseră deja pregătite de Dumnezeu și descoperite mamei sale, Rebeca. Și-a înșelat socrul însă a fost înșelat de acesta la rându-i.
Vedem cum firul înșelăciunii guvernează familia bunicului, fiului și nepotului și cu toate acestea Dumnezeu Cel generos le dă har să fie binecuvântați și să fie parte din restaurarea vieților de ei distruse.
Dumnezeul Cel Drept și plin de Dragoste i-a ales pe toți 3 însă nu i-a abandonat nici chiar atunci când și-au procurat binecuvântarea prin mijloace injuste.
Lecția pe care atât ei au trebuit să o învețe dar și noi acum este că: "Binecuvântarea este un dar", un dar se primește nu se câștigă, nu se merită.
Dumnezeu ne-a binecuvântat pe toate cu viață, însă cum trăim această viață poate aduce asupra noastră binecuvântare sau blestem.
Am fost surprinsă să aflu cum se traduce de fapt cuvântul „blestem”- orice lucru prin care desconsiderăm pe cineva și îl facem să se simtă un nimeni. M-a lovit acest gând. Am crezut mereu eronat că altceva este blestemul.
Ne facem vreuna dintre noi vinovate de a fi adus blestem asupra altei persoane într-un moment de supărare, furie, dezamăgire profundă? Eu pot identifica astfel de „momente” în viața mea și... mă rog să aibă Domnul milă de mine.
Domnul să ne ajute să-I acceptăm binecuvântarea și nu să o câștigăm cât și să ne pocăim pentru momentele în care am adus blestem asupra altor persoane. Amin
Comentarii
Trimiteți un comentariu