Pacea după care tânjeam

 

Aproape doi ani am trăit într-un „carusel” care se afla doar în picaj. Carusel ce mi-a dovedit că nu felul în care mă percep este cel real ci doar ceea ce Domnul spune despre mine.

Atunci când credeam că mă aflu pe o treaptă mai sus după o perioadă lungă de cercetare, studiu aprofundat în Cuvânt și o relație profundă de dare de socoteală, a venit și testul.

Credeam că îl voi trece fără să-mi pună probleme. Însă vrăjmașul a venit și mi-a întins o capcană, m-a momit și ușor, ușor m-am trezit captivă în acel carusel în care acum părea să fiu fără voie dar total neputincioasă să mai ies.

Am urcat conștientă fiind că viața mi se poate schimba, că pentru o vreme mi se poate părea că urc, că simt adrenalină, și mă pot bucura de priveliște; dar realitatea avea să fie cea a unei văi adânci unde eram în cădere liberă.

Doi ani care deși au fost în picaj, nu am fost niciodată singură. Domnul mi-a purtat de grijă în perioadele bruște de cădere în gol. 

În timp ce mintea și inima îmi erau tulburate și sufeream Isus mi-a păstrat un licăr de nădejde că se va sfârși cursa și voi ieși de acolo. Și da, prin mila Lui am ieșit, dar cu răni, având nevoie de perioadă de vindecare, însă cu privirea Sus.

Am crezut că îmi învățasem lecția și că pot să-mi iau propriile decizii chiar și cu inima îndoită, Domnul însă mi-a arătat mare îndurare pentru a putea evidenția cât mai bine harul Lui pe care l-am simțit din plin atunci când tot ce meritam era să fiu abandonată.

Acum, după acești ani tulburi în care tot ce făceam era să mă complac pentru că mintea îmi era captivă într-o minciună, am găsit pacea după care tânjeam.

Trăiesc ceea ce nu știam că există, putere să mă focusez pentru ceea ce am de făcut, gânduri care să nu mă mai tulbure, lacrimile au secat și în sfârșit pot să simt bucurie, și a rămas doar o amintire voalată a trăirilor din caruselul deznădejdii.

Am găsit pacea.

Am făcut o retrospectivă a ultimilor două luni și am descoperit că ușor, ușor mă obișnuiam cu noua realitate și nu îmi luasem timp să mă minunez de ceea ce înseamnă o viață liniștită.

Nu știam ce înseamnă să trăiești cu inima în pace. Nu știam cum este să te bucuri de gânduri pe care să nu le pot controla și care să pună stăpânire pe întreaga zi.

Dar prin harul Domnului am experimentat ceea ce spune Isus în Ioan 14:27 „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să  nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”.

Pacea pe care am primit-o vine de Sus, „întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. Filipeni 4:7 

Pacea după care tânjeam este Isus care a dezlegat lanțurile ce m-au înfășurat doi ani din viața mea. 

A Lui este toată gloria. Amin.