Treceți la conținutul principal

Drumul prin pustie

 

„Unii dintre noi nu suntem încă sătui de inimile noastre”. 

Mi s-a întipărit în minte expresia aceasta. Mă întreb oare nu este acesta tristul adevăr?

Cuvântul ne spune: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9-10 

Oare chiar credem cuvintele acestea? Ni le însușim? Sau credem că sunt scrise în Biblie la modul general?

Tu ce crezi? Pentru mine care sunt de mult timp familiarizată cu acest verset aproape că nu îi mai recunosc valoarea.

Îmi văd eu inima deznădăjduit de rea? Văd eu câtă înșelăciune poate fabrica în fiecare zi? 

Recunosc că inima mea în încercări se face mai dură în loc să se înmoaie? Îmi văd nevoia incredibilă după Dumnezeu care îmi spune: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele”. Ezechiel 36:26‭-‬27 ‬‬‬‬‬‬

Acceptăm această realitate? Avem nevoie de o inimă nouă, de carne și de un duh nou. 

Sau încă nu ne-am săturat de inima veche plină de dorințele și de poftele ei? Încă mai vrem ca lucrurile să se întâmple în timpul și în felul nostru?

Încă mai căutăm scurtături în domeniile vieții noastre pentru că nu ne-am săturat de inima aceasta de piatră în care totul este despre ea?

Încă nu înțelegem că în viața de credință nu există scurtături?

Scurtăturile sunt defapt încercările noastre să rezolvăm problemele ce apar.

Scriitorul J R.R. Tolkien spunea că: „Scurtăturile duc la mari întârzieri”. Deși sună a paradox, atunci când căutăm să rezolvăm lucrurile din viețile noastre prin forțe proprii încercând drumul scurt ne trezim fără să vrem într-un labirint.

Labirint din care nu putem ieși dacă nu ne scoate o Mână Tare. 

Este dificil să acceptăm timpul, modul și ritmul Domnului pentru a-Și forma caracterul Lui în noi prin încercări. Caracterul nostru se vede acolo la întuneric unde numai Domnul ne știe, gândurile, inima, năzuințele.

Curățește-ne Doamne, vrem ca Tu să strălucești prin noi.

Trebuie să credem că Isus este mai interesat de noi însene decât de lucrarea pe care o facem.

Domnul vrea o relație personală cu noi, vrea să ne facă cunoscută în mod profund Persoana Lui.

Isus vrea să depindem și să ascultăm de El în toate lucrurile. Să nu ne încredem în noi însene nici chiar în cele mai mici amănunte fără să Îl întrebăm pe Duhul Sfânt. 

Dar oare ne-am săturat cu adevărat de noi încât să nu mai conteze ce vrea și ne spune inima ci ceea ce are Duhul Sfânt să ne spună? 

Pentru mine a fost un mesaj de cercetare și de conștientizare a cât de mult este despre mine viața aceasta și nu despre Domnul. 

Fă-ne Doamne sătule de noi însene.

Ajută-ne să acceptăm drumul tău ocolitor în locul scurtăturilor găsite de noi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...