Treceți la conținutul principal

Drumul prin pustie

 

„Unii dintre noi nu suntem încă sătui de inimile noastre”. 

Mi s-a întipărit în minte expresia aceasta. Mă întreb oare nu este acesta tristul adevăr?

Cuvântul ne spune: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9-10 

Oare chiar credem cuvintele acestea? Ni le însușim? Sau credem că sunt scrise în Biblie la modul general?

Tu ce crezi? Pentru mine care sunt de mult timp familiarizată cu acest verset aproape că nu îi mai recunosc valoarea.

Îmi văd eu inima deznădăjduit de rea? Văd eu câtă înșelăciune poate fabrica în fiecare zi? 

Recunosc că inima mea în încercări se face mai dură în loc să se înmoaie? Îmi văd nevoia incredibilă după Dumnezeu care îmi spune: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele”. Ezechiel 36:26‭-‬27 ‬‬‬‬‬‬

Acceptăm această realitate? Avem nevoie de o inimă nouă, de carne și de un duh nou. 

Sau încă nu ne-am săturat de inima veche plină de dorințele și de poftele ei? Încă mai vrem ca lucrurile să se întâmple în timpul și în felul nostru?

Încă mai căutăm scurtături în domeniile vieții noastre pentru că nu ne-am săturat de inima aceasta de piatră în care totul este despre ea?

Încă nu înțelegem că în viața de credință nu există scurtături?

Scurtăturile sunt defapt încercările noastre să rezolvăm problemele ce apar.

Scriitorul J R.R. Tolkien spunea că: „Scurtăturile duc la mari întârzieri”. Deși sună a paradox, atunci când căutăm să rezolvăm lucrurile din viețile noastre prin forțe proprii încercând drumul scurt ne trezim fără să vrem într-un labirint.

Labirint din care nu putem ieși dacă nu ne scoate o Mână Tare. 

Este dificil să acceptăm timpul, modul și ritmul Domnului pentru a-Și forma caracterul Lui în noi prin încercări. Caracterul nostru se vede acolo la întuneric unde numai Domnul ne știe, gândurile, inima, năzuințele.

Curățește-ne Doamne, vrem ca Tu să strălucești prin noi.

Trebuie să credem că Isus este mai interesat de noi însene decât de lucrarea pe care o facem.

Domnul vrea o relație personală cu noi, vrea să ne facă cunoscută în mod profund Persoana Lui.

Isus vrea să depindem și să ascultăm de El în toate lucrurile. Să nu ne încredem în noi însene nici chiar în cele mai mici amănunte fără să Îl întrebăm pe Duhul Sfânt. 

Dar oare ne-am săturat cu adevărat de noi încât să nu mai conteze ce vrea și ne spune inima ci ceea ce are Duhul Sfânt să ne spună? 

Pentru mine a fost un mesaj de cercetare și de conștientizare a cât de mult este despre mine viața aceasta și nu despre Domnul. 

Fă-ne Doamne sătule de noi însene.

Ajută-ne să acceptăm drumul tău ocolitor în locul scurtăturilor găsite de noi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...