Limba este o armă

 

Ce legătură este între limbă și inimă? 

Biblia ne spune în Marcu 7:21-23 „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,  furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”

Ce înțelegem de aici? Că în inimă se nasc vorbele murdare, fără folos, cu dublu înțeles, glumele proaste, injuriile. Până să ne ajungă pe buze cuvintele, ele zămislesc în centrul ființei noastre. 

Limba noastră este conectată direct la ceea ce nutrim în inimă. Dacă în inimă găsim gânduri rele  dorințe păcătoase acestea vor ieși mai devreme sau mai târziu la suprafață, și vor crea pagube emoționale și spirituale.

Este trist. Nu suntem pe deplin conștiente că ce avem în inimă se va manifesta în cuvinte care așa cum citim tot în Scriptură: „Cu ea (limba) binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu”. Iacov 3:9 

Este prea dificil să acceptăm realitatea aceasta.

Pentru noi cele care suntem ființe sociabile, în Psalmul 10 găsim scris că: „Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-și ține buzele este un om chibzuit”. 

Greu este să ne abținem nu-i așa fetelor?

Suntem create ca ființe relaționale. Pentru noi este mult mai facil să ne exprimăm verbal decât pentru bărbați. Ne place să comunicăm și uneori să vorbim pur și simplu.

Domnul ne avertizează că dacă vorbim mult ajungem și să păcătuim. Poate că nu în mod expre dar atunci când limba nu este sub controlul Duhului Sfânt ajungem să rănim pe cei din jur prin ceea ce rostim cu ea.

Îmi place să comunic și să vorbesc. Sunt o persoană relațională dar am ajuns să cunosc de-a lungul anilor că atunci când vreau să știu prea multe sau să îmi dau cu părerea despre lucruri în care nu am autoritate sau care ar putea pe dărâma interlocutorul meu, cât de mult contez eu și nu cel/cea cu care vorbesc.

Personal cred, că faptul că suntem talkaholice (pasionate de comunicare) arată despre inima noastră cât de egocentristă este. Iar acest lucru clar ne duce spre a păcătui.

Studiind din epistola lui Iacov, Duhul Sfânt mi-a vorbit în acest domeniu atât de fragil, comunicarea.

El aseamănă limba cu câteva elemente din natură tocmai pentru a arăta gravitatea situației pe care o poate provoca. 

Limba este o armă.

Limba este ilustrată ca un cal ce nu poate fi strunit prin căpăstrul pe care îl poartă. Vă regăsiți aici în anumite momente când nu v-ați putut abține să nu spuneți ceva? Dar mai apoi ați conștientizat cât ați rănit.

De asemenea limba este asemănată de Iacov cu imaginea unei corăbii și a unei cârme. Este uimitor să vezi cum o corabie gigant are drept stăpân dacă pot spune așa, o mică cârma mânuită de un om. Cum se poate aplica această ilustrație în viețile noastre? Limba este corabia, deși așa cum spuneam mai devreme, inima este centrul tuturor acțiunilor noastre, dacă la cârmă nu este Duhul Sfânt ea (limba) va rosti cuvintele ce vin inimă. 

Asta ne arată că oridecâte ori am fost noi (eul) la cârmă am produs pagube.

A treia grupare de elemente folosită de apostol în epistolă este cea a focului și scânteii. 

„Tot așa și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari . Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!” Iacov 3:5 

Limba noastră un mădular mic poate mistui inima unui om. O vorbă nepotrivită rostită aprinde toată ființa omului. Nu putem ști cum un cuvânt poate crea o mare pagubă sufletească dacă nu cerem Domnului înțelepciune de Sus înainte să deschidem gura. 

O altă ilustrație pe care o regăsim în Iacov: „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară?”

Pentru mine a fost de mare impact pentru că sunt conștientă că din punct de vedere natural acest fenomen este imposibil. Un izvor poate avea apă dulce sau amară dar simultan nu pot coexista.

Și atunci îmi amintesc că aceste cuvinte sunt adresate copiilor lui Dumnezeu, și înțelegem că: „Din aceeași gură ies și binecuvântarea, și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei!” Iacov 3:10 ne spune apostolul. Putem cu aceeași limbă să binecuvântăm pe cineva, să încurajăm, și tot cu aceeași limba să rostim cuvinte nefolositoare iar cauza este inima noastră ce trebuie înnoită, cârmuită.

Ultima asemănare cu natura folosită de Iacov spune: „Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce” Iacov 3:12 

Dacă ilustrația izvorului ne arată imposibilitatea acestui lucru, ne putem imagina un pom care să dea alt rod decât cel cu care a fost plantat?

Și totuși noi suntem capabile de acest lucru, nu tot timpul rodim din Duhul Sfânt. Uneori rodim din faptele firii noastre pământești căreia îi dăm voie să ne conducă.

Iacov concluzionează: „Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!” Iacov 3:13 

Domnul să ne sensibilizeze inimile să Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne cerceteze. El să schimbe inimile ce au nevoie să fie înnoite. Să le cârmuiască pe cele nestrunite și să ne ajute să dăm rod vrednic de chemarea primită, de a fi fiice de Dumnezeu. Amin.