Treceți la conținutul principal

Mergi la sigur


Am un Dumnezeu atât de credincios. Fără vreun merit îmi descoperă lucruri despre inima mea la care nici măcar nu am căutat să le aflu răspunsul. Dar El știe momentul potrivit când să mi le facă cunoscute.

Prin harul Domnului am început să citesc în mod consecvent cărți creștine recomandate, cât și din cele pe care le aveam în biblioteca mea și își așteptau timpul să fie răsfoite.

Astfel am descoperit ce schimbări s-au produs în inima mea chiar în ultimul an.

Într-un mesaj biblic în timp ce studiam din epistola lui Iacov am înțeles că inima în timpul încercării se poate întări sau se poate înrăi.

Deși sună indigerabil această afirmație pentru noi ca și fiice ale Domnului, totuși este adevărată.

Cum este inima ta în urma ultimei încercări a credinței? Este ea mai încrezătoare în Hristos? S-a întărit sau așa cum spune vorba din popor, s-a călit ea în suferință? 

Duhul Domnului m-a zguduit în timp ce inima mea părea liniștită și pregătită să primească orice mustrare. 

O inimă nouă se încrede total în Dumnezeu. 

Una din rugăciunile noastre frecvente este aceea de a ne ajuta Domnul să ne încredem tot mai mult pe zi ce trece în El. Doar că din afirmația de mai sus descoperim că încrederea totală în Dumnezeu vine în mod natural cu inima nouă primită prin har.

Iar întrebarea care apare. Este inima mea nouă din moment ce nu se încrede total în Domnul?

Cum putem să vedem de ce inima suntem însuflețite? Afirmația :”Totul este la sigur” m-a trezit asemenea unui duș cu apă rece. Este viața pe care o căutăm una la sigur? O viață în care nu ne asumăm niciun risc indiferent pe ce plan ar fi?

Știm că riscul înseamnă de multe ori suferință. Așteptarea înseamnă suferință. Ascultarea presupune suferință. Orice ieșire din confortul nostru aduce suferință.

Analizează-ți gândurile, atitudinea și emoțiile din ultima perioadă (lună). Ți-ai asumat vreun risc? Sau ai preferat să stai liniștită crezând că așa ești bine, dar defapt alegi să trăiești în neascultare de Domnul?

Contextul acestui imbold de a merge nu la sigur ci spre risc este cel din Iacov 2:25-26 „Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă”. Iacov 2:25‭-‬26 ‬‬

Această femeie cu un caracter îndoielnic a hotărât să își asume riscul de a găzdui solii trimiși în Canaan să inspecteze țara. Și răsplata pe care a primit-o o putem vedea cu ochii noștri în genealogia neamului lui Isus Hristos. A fost amintită împreună cu toți înaintașii credinței.

Rahav a părut că riscă totul, dar defapt ea a mers la sigur, pentru că atunci când mergem pe Mâna lui Dumnezeu totul este sigur.

Ce am descoperit despre inima mea? Că se teme să își mai asume riscuri, să nu fie tulburată, să nu sufere din pricina experiențelor trecute.

Mă rog ca Domnul să ne dea fiecăreia o inimă nouă, pentru că știm că problema nu este neîncrederea ci inima veche care încă se lasă condusă de îndemnurile firii pământești.

Tu mergi la sigur sau la risc?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...