Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2020

Nu lăsa garda jos!

       Cred că poate fi dificil pentru unele dintre noi să trăim după un program. Uneori al nostru sau impus de cineva. Dar poate cel mai greu este să acceptăm „programul” stabilit de Dumnezeu pentru fiecare. Astăzi aș vrea să pun accentul pe acest aspect. Cât de ușor sau greu ne este să ne fixăm „ceasul” după timpul și planul Domnului pentru noi? Unele dintre voi a trebuit să învățați din fragedă copilărie/adolescență să vă descurcați de unele singure. Să  aveți grijă de casă sau de frații mai mici (pentru cele ce nu sunteți unicul copil).  Și fie că ați vrut sau nu, nevoia v-a împins să învățați să fiți independente dar și să puteți fi un sprijin pentru cei de lângă voi. Oo și ce bine v-a prins, nu? Ați învățat să ascultați, să vă supuneți, și să munciți. Și cred că ascultarea și supunerea față de programul Domnului pentru voi devine mai ușor de primit și înțeles. Pentru mine însă singură la părinți, crescută, educată și răsfățată de bunici, nu este chiar...

O lecție de milă

       Mila este un atribut ce ar trebui să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi. Mila Domnului față de noi se naște din iubirea Lui. El nu vrea să ne vadă suferind din cauza dorințelor noastre egoiste. Inima I se mâhnește când vede că alergăm pe alte căi și nu privim țintă la El. "Fiţi  dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv." (Luca 6:36) Aceasta este o manifestare a milei dumnezeiești.      Dar cum se manifestă mila între noi oamenii?  Între cei ce Îl cunosc pe Domnul, vine din înțelegerea faptului că El are milă de ei și la rândul lor trebuie să manifeste această compasiune față de ceilalți. "Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate." (Psalmul 103:8) Însă atunci când vedem oameni miloși dintre cei ce nu au o relație personală cu Domnul, cu atât mai mult ne surprinde.  Am avut ocazia într-o situație delicată să primesc ajutor din partea unei persoane străine. Am văzut purtarea de grijă a une...

Dragostea adevărată nu înseamnă suferință

             Care este cel mai dezbătut subiect al nostru al fetelor și femeilor? Să fie moda? Cum să ne menținem silueta? Sau metodele de înfrumusețare? Nu le putem exclude pe acestea dar cu siguranță cel mai discutat este "Dragostea." Parcă și simt un oftat al unora dintre voi. Și eu mă alătur. Poate unele dintre voi sunteți încă singure și în așteptare. Sau poate ați avut parte de decepții în relații și vă este greu să vă mai deschideți inima. Poate chiar acum inima vă este în proces de vindecare? În orice etapă te-ai afla, nu dispera nu ești nici o clipă singură. Domnul Isus este cu tine.  Dar poate că tu faci parte din categoria celor ce au fost binecuvântate să întâlnească omul potrivit? Și poate că deja ai descoperit că dragostea adevărată nu înseamnă suferință! Ci din contră: bucurie, încântare, lipsă de teamă. Astăzi despre dragostea adevărată aș vrea să vorbim.  Deja cred că vă gândiți că sunt pusă bine în temă cu subiectul. Teoreti...

Chemare sau Curiozitate?

       Zilele trecute am avut ocazia să petrec o zi întreagă într-o școală de vară creștină alături de câțiva prichindei. Nu știu cum s-au așezat lucrurile să ajung acolo? Să am în grijă acești copiii până seara când părinții se întorceau după ei. Dar am fost acolo. Și am trecut printr-un carusel de emoții. Am văzut dimineața copii care abia se despărțeau de părinții lor. Copii ce plângeau de parcă ar fi fost abandonați.  Am ajuns în sala de clasă și am făcut prezența. I-am cunoscut pe fiecare pe nume și în scurt timp i-am și reținut. Unii îmi povesteau cum stă treaba cu programul deși nu frecventau școala decât de o lună de zile.  Nu am reușit să le captivez atenția să putem face împreună înviorarea (deși îmi pregătisem câteva exerciții). Ne-am întors în clasă unde prichindeii au luat micul dejun (fiecare cu bunătățile pregătite de acasă).   Ceva timp copiii s-au adunat cu toții în curte și fiecare se juca: ba pe tobogan, în căsuță, săreau în tra...

Dor în tăcere

       Cel mai dureros sentiment nu este suferința din dragoste ci dorul. Am căutat cuvântul în Dex și iată ce spune: „dorință puternică amestecată cu nostalgie de a vedea sau revedea pe cineva drag, suferință pricinuită de dragostea pentru cineva care se află departe.” Dorul nu are tratament. Nu se vindecă de la sine. Asemeni iubirii este o alegere să îl lași să facă parte din viața ta dar și să îl stingi. Da, dorul trebuie stins. Este un foc lăuntric ce mocnește. Noi decidem dacă îl alimentăm sau turnăm apa uitării peste el. Dorul fără sursa lui primă dragostea, nu există. Dorul este o dorință puternică să vedem pe cineva drag care este departe. Uneori depărtarea se măsoară în mii de kilometri distanță sau poate este chiar lângă tine dar din varii motive nu poate fi scurtată. Această nostalgie se manifestă prin lacrimi, tristețe, durere sufletească uneori deprimare. Vociferăm sau apelăm la orice mijloc de comunicare să ne potolim inimile întristate. Dar există și s...

Despre infidelitate -tipar lumesc

       Un subiect vast, dur și care provoacă multă suferință- infidelitatea. Suntem creștine. Suntem împotriva infidelității dar nu suntem toate scutite de consecințele ei. Nu sunt o expertă în acest domeniu dar am trăit pe pielea mea emoțiile provocate de ea, lacrimile, suferința, durerea și chiar dorința de răzbunare. Suntem oameni. Imperfecți. Răscumpărați din „felul nostru deșert de viețuire” 1 Petru 1:18 b dar firea pământească este încă cel mai mare dușman al nostru. Infidelitatea deși tindem să o plasăm în spatele celui ce a călcat strâmb, nu are un singur vinovat. Ambii sunt responsabili. Și nu vorbim aici de faptul că unul dintre cei doi are o afinitate spre a privi și în curtea vecinului ci la faptul că relația lor trebuie întreținută cu multă muncă. Deși nu sunt căsătorită, am învățat unele lucruri din proprie experiență, sau de la alții dar și din cărțile creștine citite. Și un lucru pare să fie foarte clar. O relație (în cazul nostru căsnicie) trebuie me...

Slujirea nu-i pe bani!

       Știm că lecțiile pe care sigur nu le vom uita sunt cele învățate pe propria noastră piele. Uneori avem ocazia să fim martore la unele situații și să învățăm din ele. Alteori însă nu pricepem unele lucruri decât dacă noi însene suntem implicate. Și de cele mai multe ori aceste lecții sunt grele și dureroase. Ești o persoană impulsivă? Cere Domnului putere să-ți ții limba în frâu. Cu limba putem binecuvânta și cu limba dărâmăm.  Eu am dărâmat pentru că am ascultat glasul dreptății din inima mea și am acționat greșit. Am rănit.  Toate suntem chemate la slujire. Dar slujirea noastră trebuie să fie gratis, nu-i pe bani. Ce vreau să spun? Ne punem la dispoziția Domnului cu talanții noștri și îi punem în negoț. Duhul Domnului face să aducem rod care trebuie să Îi aducă Lui glorie și nouă bucurie, dar mai ales smerenie.  Printr-o neînțelegere am ajuns în situația să pretind o recompensă pentru darul pus în negoț. Nu sunt genul de fată care să umblu după...

Familia ciorchine

       Ciudat titlu, însă are un mesaj profund. Haideți să ne imaginăm. Un ciorchine de struguri, frumos, înparfumat (unora cred că deja le lasă gura apă). Ei bine ... priviți cât de bine sunt conectate boabele acestui fruct una de cealaltă! Ce strâns legate sunt de ciorchine iar ciorchinele direct de vița de vie.  Dar ce legătură are cu familia? Zilele trecute mă gândeam la conceptul de familie. Și familia în sine este un întreg: părinți, copiii.  Oare toate familiile arată asemenea unui ciorchine de struguri? Bine închegate, cu relații strânse și care miros a unitate, fericire și iubire? Cel puțin așa a lăsat Dumnezeu familia. Întâi a creat omul din țărână, i-a „suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Geneza 2:7b și i-a făcut „un ajutor potrivit” din coasta lui, pe femeia cea care este dătătoarea vieții de mii de ani.  Pe om l-a făcut după Chipul și Asemănarea Lui.         Familia gândită de C...

Mulțumitoare

                În ultima perioadă am tot ales să văd partea goală a paharului, pentru că plin de dă peste el nu a fost încât să dau și la alții. Deși am împărtășit cu voi ce mi-a pus Domnul pe inimă nu au fost mereu cuvinte de încurajare.  Astăzi am hotărât să mă opresc puțin din alergare și să văd partea plină a paharului. Există. Deși au fost multe momentele în care nu am avut timp să o observ. În timp ce mergeam agale pe străzile orașului spre casă priveam la ceea ce mă înconjoară. Și deodată a apărut un gând în mintea mea... Mulțumesc. Astăzi Îi mulțumesc Domnului pentru Har, pentru credincioșie, pentru Cuvânt, pentru dragostea faptică.  Pentru sănătate mentală, trupească, emoțională, spirituală. Pentru familie, pentru prieteni, pentru cunoștințele dobândite în timpul școlii, pentru aptitudini.  Pentru talanții primiţi. Pentru acoperișul deasupra capului. Pentru hrana zilnică cu mult peste tot ce am nevoie. Pentru odihna inimii...

Până la capăt

           Nu renunța. Ai pornit pe drumul acesta îngust fără bagaje. Le-ai lăsat la cruce poate anul trecut. Sau deceniul trecut. Sau poate chiar săptămâna trecută. Odată lăsate acolo nu fugi înapoi după ele.  Ce bagaje? Poveri, păcate, suferințe din partea celor dragi sau pricinuite de tine însăți. Nu mai ești aceeași. Este Duhul Sfânt în viața ta? Vezi mici sau mari schimbări în domenii în care nici nu credeai că ceva poate fi diferit? Dacă sunt, atunci Duhul Sfânt este la lucru. Ai o inimă nouă. Amintește-ți asta: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credența în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2:20) Ai luat decizia aceasta. Îți zic este cea mai bună din viața ta. Mergi cu ea până la capăt. Fie că ești la început de drum cu Isus, sau deja au trecut ceva ani, nu uita că ești în viz...

Anestezie împotriva suferinței

        În urma unei predici auzite destul de recent și a cercetării Domnului în privința aceasta am decis să împărtășesc câteva gânduri despre modurile de anesteziere ale conștiinței noastre. Te gândești deja că acest articol nu ți se poate adresa și ție? Așteaptă puțin să‐ți dau câteva exemple.  Predica prezenta două imagini. Cea a unui creștin născut din nou a cărei credință este autentică și care ascultă până la capăt și cealaltă a unui creștin firesc care nu se lasă condus de Duhul Sfânt. Creștin firesc? Este un paradox. Cum să te numești urmaș al lui Hristos căci asta este semnificația și să fii și firesc, să nu te lași condus de Duhul Sfânt? Cred că toate am trecut pe aici, sau poate unele trecem chiar acum. Un creștin condus de Duhul Sfânt ascultă, se supune Celui care este Stăpân în viața lui. Și rodește Roada Duhului pe care o știți atât de bine: dragostea, bunătatea, pacea, bucuria, îndelunga răbdarea ,facerea de bine, înfrânarea poftelor. (Galateni 5...

Pur și simplu nu te vrea

               Dragele mele, vreau să vă împărtășesc câteva lucruri folositoare pentru inimile noastre. S untem create de Dumnezeu cu inimi sensibile, ca un „vas mai slab” dar nu inferioare bărbaților. Suntem create cu un rol special, acela de a da viață (fizică/spirituală), să consolidăm relații cu fetele/femeile și să fim un ajutor celor din jur.  Multe dintre noi ne luptăm să îndeplinim scopul pentru care am fost create cel puțin atunci când cu adevărat îl înțelegem.  De aici a pornit căutarea mea de a cunoaște rolul meu pe pământul acesta, fiind creată și eu ca și voi o ființă relațională. Cum să-mi trăiesc viața ca fată/femeie în lumina acestui scop? Zilele trecute am găsit un articol destinat relațiilor, din perspectiva masculină despre prietenia dintre un bărbat și o femeie. Ce ziceți există? Se poate ca un bărbat și o femeie să fie pur și simplu prieteni fără să se implice sentimental? Și nu mă refer sentimentele frate-soră. Ei b...

O gură de aer rece în locul Izvorului

        Ai fost vreodată în deșert? Dacă nu, cu siguranță ai trăit acele momente de arșiță în mijlocul unui asfalt încins, când tânjeai după o gură de aer rece. Și ce bine era când intrai într-un magazin să te bucuri de aerul condiționat chiar dacă nu cumpărai nimic (sau poate doar o sticlă de apă). Duhul Domnului m-a îndemnat să aprofundez ideea extrapolând-o în domeniul relațiilor. Nu este acesta oxigenul nostru de cele mai multe ori? Suntem fiice ale Domnului dar vin și momente de răcire, necredință, și parcă insuficiență a relației cu Isus. Și atunci alergăm în mijlocul deșertului în care ne aflăm după o gură de aer în loc să ne potolim setea sufletului din Izvorul Apelor Vii. Gura noastră de aer poate fi timpul cu familia, prietenii dragi, sau partenerii de viață.  Cum îți dai seama că ei sunt gura ta aer? Pentru că atunci când nu sunt acolo pentru tine, te vezi singură, tristă, neajutorată ba chiar abandonată. Și te gândești cu groază că trebuie să trăieșt...