„Suferința pe moment, mă face mai puternică pe termen lung.” Azi ți se pune o greutate mai mare pe umeri decât cea de ieri și la finalul testului vezi că da ai obosit, răsufli din greu, te doare, aveai impresia din clipă in clipă că vei ceda dar în loc de recompensă pentru efortul „supraomenesc” depus ... ți se zice „Mâine vom începe exact din punctul acesta, cu limita ta de sus de rezistență”. Cum? Credeam că mâine îmi vei da niște exerciții mai ușoare, sau poate chiar îmi vei da liber? Vrei să depun un efort și mai mare? „Da.”
Nu te indignează? Pe orice plan ne ciocnim de ...„Poți mai mult”.
De pildă eu am pățit asta într-un job anterior, în vânzări când mi-a mărit targetul pe luna următoare pentru că pe cea în curs depășisem ce aveam în grafic. Deci, poți mai mult. Îți dăm mai mult. "Bine" ,ai zice, "așa este în vânzări". Da.
Dar ce spuneți că fix asta ne cere și Domnul Isus. Azi ai depus efortul acesta, da am văzut cât te-ai zbătut să ajungi la ținta de azi, dar mâine nu o luăm de la zero. Nu luăm nici o pauză, ba îți voi da mai mult decât azi .” Și îți spui, păi ce, Dumnezeu este om să procedeze la fel? Nu, El este Dumnezeu și spre deosebire de creația Lui (omul), nu cere un sacrificiu și apoi ne abandonează, ne lasă să ne descurcăm cum vom ști numai la țintă să ajungem. El este acolo pas cu pas ce îl facem. El nu dă un target și plusează apoi pentru că vrea să câștige ceva de pe urma noastră (nici nu ar avea ce). Câștigați suntem noi pentru că înaintăm în credință printr-un efort mai mare decât ieri, susținut de TATA și care are drept țel Sfințirea noastră.
Nu este colosal, sufăr acum ca să pot să fiu puternică pe termen lung? Cum mă face suferința mai puternică? Chiar și cea fizică, dezmorțește articulațille, întărește musculatura și tonifică trupul. Suferința spirituală, dezmorțește genunchii care nu mai pot sta în rugă mai mult decât câteva minute, întăresc credința din inimă care s-a răcit în lipsă de răspunsuri, și tonifică întreaga ființă, revărsând pacea care întrece orice pricepere.
Îmi place paralela, nici măcar nu îmi aparține, Dumnezeu a avut ideea să compare fizicul cu spiritualul.
Suferința de acum lucrează eliberare, curătire, transformare, vindecare și sfințire (poate nu se văd cu ochiul fizic, dar cel spiritual observă) că ne preface într-un om puternic, statornic, neclinitit în bătaia valurilor vieții.
„A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.”(Matei 7:25).
Fă-ne Doamne Isuse să avem temelia adânc săpată în stâncă să nu ne prăbușim acum când suntem în suferință pentru sfințire, pentru că știm că pe termen lung efortul împreună cu Tine, lacrimile, durerea, oboseala au drept scop să ne întărească credința și să ne crească, să nu ne ia prin surprindere un val mai mare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu