De ceva timp tot am în minte să scriu despre subiectul acesta. Văzusem un film artistic și acum unul de desene animate care chiar mi-a întărit dorința de a împărtăși. Poate te gândești despre ce pot scrie dintr-un desene?
Wow, dacă putem desprinde o astfel de morală dintr-o animație, chiar este o misiune împlinită pentru mine.
Haideți să vă zic. Am vizionat de multe ori "Pinocchio", însă de data aceasta două secvențe mi-au atras clar atenția.
Băiatul din lemn al bătrânului tâmplar Geppetto a fost păcălit de Vulpe și Motan și ademenit cu tot felul de promisiuni de fericire pe "Insula plăcerilor".
Și după cum îi spune și numele, erau plăceri precum distracție fără școală, tutun, alcool, muzică și dans dar toate cu un preț pe care avea să îl afle cât de curând.
Ajuns în acest tărâm al poftelor fără bariere, se împrietenește cu un băiețaș pe nume Fitil care devine cel mai bun prieten al lui, uitând de Jimini, conștiința lui primită de la Zâna cea Bună.
În timp ce Fitil soarbe cu nesaț dintr-o halbă cu bere Pinocchio observă cum acestuia i se schimbă vocea și îi apar urechi de măgar, momentul marcant ... Pinocchio lasă halba din mână.
Urmează cel de-al doilea moment când observă că în timp ce Fitil fuma din trabuc fața i se transformă într-una de măgar și îi apare și coadă iar în scurt timp devine un măgar veritabil. Pinocchio aruncă și țigara, dar consecințele tot vin și asupra lui, îi apar urechi și coadă. Și exact atunci apare Jimini, drăgălașul greiere, conștiința lui care îl duce înapoi acasă, unde descoperă că tatăl său de mult nu mai era acolo, mobila era împânzită de case teșute de păiajeni.
A doua secvență, un porumbel lasă din văzduh un răvaș în care le spune unde este Geppetto, el exclamă, "Mă duc să îl găsesc ..." Jimini încearcă să îl oprească întrucât bătrânul tâmplar fusese înghițit de balena Monstru și acum se afla pe fundul mării. Iar răspunsul lui Pinocchio a fost, "Trebuie să mă duc ..."
Cu siguranță îți spui, ne-ai relatat căteva secvențe din poveste, unde vrei să ajungi?
Iată unde ... extrapolând aceste două secvențe în viața noastră, descoperim că nu ne este tot atât de ușor să renunțăm la propriile plăceri chiar dacă deja vedem consecințele ... și nu vorbim neapărat de alcool și tutun, puneți voi orice altă plăcere în loc. Am fost deja avertizate că vor afecta identitatea nouă de fiice de Rege? Dacă ar fi tot așa de facil să spunem "gata cu ... și gata cu ...!"
De multe ori nu doar conștiința noastră ne mustră ba chiar Duhul lui Dumnezeu dar am învățat cum să Îl amuțim... să Îl ignorăm și nici nu mai auzim șoapta: "Oprește-te"... așa că este nevoit să strige printr-un megafon printr-o situație de încercare (ca și cea din film când Gepetto este înghițit de balena Monstru).
Și când ne deșteptăm, descoperim că nu există maturizare, și sfințire fără suferință și fără un efort și de la noi să Îl căutăm pe Tata, să ne cerem iertare, și nu mai repetăm greșelile. Spunem: "Mă duc să Îl găsesc ..." doar că spre deosebire de poveste El nu e în pericol, nu este înghițit de o balenă pe care de altfel a creat-o. Ci doar așteaptă să ne venim în fire și să ne întoarcem la El ca fiice risipitoare (poate nu ca în pildă, dar fiecare risipim câte ceva în loc să investim în el pentru a-L bucura pe Tata).
Suntem uneori Pinocchio fiecare dintre noi, visăm la lucruri pe care nu avem răbdare să le așteptăm și încercăm să ni le procurăm singure, fără să știm ce preț vom plăti, sau ignorându-l.
Anul acesta îmi doresc să mai las vise din palma mea, planuri, dorințe și dacă Tata vrea să mi le dea să îmi pregătească inima pentru ele, și dacă acestea mă duc în "Insula plăcerilor" și nu mai aproape Tata să le îndepărteze din inima mea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu