Mă întorceam zilele trecute de la muncă și în timp ce priveam pe geam din autobuz am observat că încă la multe case mai sclipesc luminițele de Sărbători. (Adevărul este că încă tot orașul este luminat de vreo lună jumate).
Și deodată mi-a venit în minte gândul acesta, de ce oare unii oameni încă mai prelungesc iluminarea caselor? Pe la unii chiar am observat încă bradul împodobit prin fereastră.
Și de atunci mă tot gândesc la asta, eu am renunțat la luminițe de weekendul trecut și îi înteleg pe aceia care încă speră să mai prelungească sărbătoarea.
Toți tânjim după puțină bucurie, și dacă nu o putem obține măcar în timpul Sărbătorilor de iarnă, atunci când?
Doar că ne agățăm ďe lucruri efemere, ne pregătim casele și curțile cu beculețe și tot felul de aranjamente care mai de care și le ținem poate o lună jumate dar apoi le-a trece vremea și revenim la normal. S-a dus și sărbatoarea din casă și cea din inimă?
Mă bucură decorațiunile, și îmi place să mă ocup de asta, dar la final când camera este goală... inima cum rămâne?
Chiar citeam o postare a unei mame care încă păstra bradul și luminițele pentru că nu reușise să simtă spiritul Crăciunului ca în copilăria ei.
Și mă gândeam cum putem păstra sărbătoarea în inimă și în casă? Eu personal nu văd decât un singur mod ... avându-L pe Sărbătorit în inimă și bucuria rămâne. Noi știm cele ce am crescut prin biserică că asta învățăm de mici, dar cât de repede uităm. Ne conformăm mersului lumii acesteia și ne prinde atât de mult încât și nouă ne dispare de multe ori entuziasmul după Crăciun.
Este o luptă zilnică să facem din Domnul Isus Bucuria noastră și nu din oamenii de lângă noi, care pentru o vreme sunt acolo, și apoi dispar. Sau din realizări, sau din pasiuni ci din Însăși sursa Bucuriei și Vieții - Isus. Cum? Căutând să Îl cunoaștem mai îndeapoape nu doar de Sărbători (prin Cuvânt, părtăsie cu familia spirituală -biserica, prin slujire și timp de rugăciune). Niciodată aceste metode nu au dat greș. Zi de zi este o luptă, ne prind multe lucruri, dar dacă tot tânjim după bucurie măcar să fie reală nu una efemeră care se repetă an de an și ține doar o lună jumate.
Este o luptă zilnică să facem din Domnul Isus Bucuria noastră și nu din oamenii de lângă noi, care pentru o vreme sunt acolo, și apoi dispar. Sau din realizări, sau din pasiuni ci din Însăși sursa Bucuriei și Vieții - Isus. Cum? Căutând să Îl cunoaștem mai îndeapoape nu doar de Sărbători (prin Cuvânt, părtăsie cu familia spirituală -biserica, prin slujire și timp de rugăciune). Niciodată aceste metode nu au dat greș. Zi de zi este o luptă, ne prind multe lucruri, dar dacă tot tânjim după bucurie măcar să fie reală nu una efemeră care se repetă an de an și ține doar o lună jumate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu