Treceți la conținutul principal

Cât voi da Stăpânului?



"Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
Dacă am primit mult, mi se va cere mult. Dacă mi s-a încredințat mult mi se va cere și mai mult? La ce se referă textul din Luca 12?  Ce să primesc mult? În pildă aflăm că este vorba despre un ispravnic (manager) credincios căruia stăpânul i-a încredințat îngrijirea slujitorilor săi pentru o vreme. Acesta știind dorința stăpânului, dacă va fi găsit în slujba dată va fi recompensat cu administrarea averii lui.
Și apar două situații, dacă știa ce avea de făcut dar nu își împlinea datoria avea să fie bătut cu mai multe lovituri, dar dacă nu știa ce așteptări avea stăpânul tot pedepsit era dar cu mai puține lovituri.
Fii gata pentru că stâpânul se va întoarce, nu știm când, dar îți va cere socoteală pentru ce ți-a încredințat.
În timpul așteptării stăpânului trebuie să ne pregătim și să fim roditori. Nerespectarea stăpânului indiferent de motiv, aduce pedeapsa.
Extrapolând în zilele noastre, Stăpânul Isus este Cel pe care Îl așteptăm, El va reveni.
„Noi dar, suntem trimiși împuterniciţi ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20).
El ne-a încredințat slujba împăcării semenilor de lângă noi cu Tatăl și astfel lărgirea Împărăției în a împlini Marea Trimitere: „Duceţi-vă  și faceţi ucenici  din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.  Și învăţaţi-i  să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20).
Scopul nostru este să trăim ca și ucenici ai lui Hristos (ai Stăpânului ce va reveni) , și să luminăm încât prin exemplul văzut și învățat de la Hristos să îi facem și pe alții să pășească pe drumul acesta al credinței.
Și dacă ne împlinim chemarea aceasta, El Însuși ne asigură că va fi cu noi în toate zilele, până la sfârșit.
Revenind la ideea principală înțeleg că mi s-a încredințat și mie slujba împăcării celor dragi ai mei (în primul rând) cu Tatăl, trebuie ca eu să calc pe urmele lui Isus, ca învățătura pe care mă lupt să o dau să susțină realitatea inimii mele și a trăirii mele de zi cu zi.
Poate sunt câțiva oameni pe care i-a pus Domnul acum, în perioada aceasta în viața ta. Ei privesc la tine, și urmăresc cum te comporți cu familia ta, cu cei din biserică, ce vorbești și cât, și mai presus de acestea observă când ești încercată cum reacționezi? Se vede atunci credința ta în Isus despre care tot le spui de ceva vreme?
Aceasta înțeleg eu prin a mă pregăti în așteptarea Stăpânului Isus, ce se va întoarce curând și prin a aduce rod.
Doamne ajută-ne pe toți să trăim cu rod pentru Tine și pentru cei de lângă noi. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...