Capitol neînchis

Simți că acum în viața ta este încă un capitol neînchis? Sau poate l-ai închis tu din pricina durerii de a mai aștepta un răspuns?

Ai fi gata să Îl lași pe Dumnezeu să vină acum să îl deschidă? Să fii expusă la tot ceea ai reprimat poate în luni sau ani de zile, și ai sperat că timpul va vindeca rănile?

Ești tu gata să ți se dea pe față rugăciunea fără răspuns, lacrimile amare vărsate care par să fi fost trecute cu vederea de Dumnezeu, sau chiar uitate?

Te simți în stare să faci față redeschiderii rănii tale cele mai adânci, pe care cu timpul ai ajuns să o consideri, normalitatea vieții?

De ce te întreb? Pentru că întrebarea aceasta se află și în inima mea.

Și o dată ce am auzit povestea femeii din Sunem, despre care citim în Biblie în 2 Împărați 4, m-am transpus și eu acolo.

Necazul femeii din Sunem devenise unul cu care se obișnuise atât de mult încât nici nu mai pomenea înaintea lui Dumnezeu despre el.

Ai un asemenea necaz pentru care ai renunțat să te mai rogi? Ai o asemenea dorință fierbinte a inimii pe care nu o mai aduci înaintea Domnului de foarte mult timp? 

Atunci când stăm înaintea Domnului o vreme îndelungată și ne rugăm pentru o nevoie, dorință care nu se împlinește, lipsa împlinirii nevoii acesteia devine noua normalitate a vieților noastre.

Crezi și tu asta? Eu personal am un lucru pentru care nu m-am rugat niciodată cu stăruință întrucât, simțeam cum mi se leagă inima de acea dorință și văzând cu trecerea timpului că nu se împlinește ba chiar lucrurile merg tot mai rău, am renunțat să o mai aduc înaintea Domnului.

Femeia din Sunem avea o dorință reprimată. Cred că multe dintre noi avem dorințe și nevoi reprimate.

Atunci când rugăciunea neîmplinită devine normalitatea vieților noastre, necazul nici nu mai este la vedere, el este reprimat.

Și cum să mai lucreze Dumnezeu când tu, eu am renunțat să ne mai rugăm pentru acel lucru? Știu că de mică mi s-a spus: „Trebuie să te rogi, ca Domnul să-ți dea acel lucru”. Nu știu cât de biblic este acest gând, întrucât Dumnezeu știe cel mai bine ce am nevoie chiar dacă eu cu greu pot accepta că nu primesc ceea ce cer.

Dar, așa cum spuneam la început. Simți tu că acel capitol din viața ta este neînchis? Sau l-ai închis tu să nu mai suferi în așteptare?

Dumnezeu nu a închis capitolul pe care tu l-ai închis. Și chiar dacă nu vedem, nu simțim Dumnezeu lucrează. De ce spun asta? Întrucât asta ne revelează Biblia, „Elisei i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!” Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei”. 2 Împăraţi 4:16‭-‬17 ‬

Dumnezeu a prorocit prin Elisei și minunea aceea s-a împlinit întocmai chiar dacă femeia din Sunem nu mai putea crede.

Pentru ea, rugăciunea pe care nu o mai înălța era dorința unui urmaș. Pentru tine? 

Ce a făcut ca rugăciunea nespusă a sunamitei să primească răspuns? Inima ei jertfitoare. Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi” 2 Împăraţi 4:9‭-‬10‬

Femeia din Sunem s-a pus în slujba omului lui Dumnezeu. A fost odihnă pentru aproapele ei.

Dumnezeu a văzut inima ei care nu s-a închis deși durerea o putea amărî.

„Atunci când mâinile tale continuă să lucreze rugăciunea ta are în continuare glas”.

Capitolul acesta din viața sunamitei era neînchis. Dumnezeu a avut ultimul cuvânt.

Poate că și anumite capitole din viețile noastre sunt închise cu lacătul de noi, am încetat să ne mai rugăm, să mai postim, să mai așteptăm și să fim dezamăgite... dar Domnul are ultimul cuvânt și să facă El ce a hotărât pentru fiecare capitol închis de noi. Amin.