Sunteți unele dintre acele fete restrictive cu voi însevă și cu apropiații voștri, mai ales voi cele care deja sunteți mame?
Poate de multe ori păreți inabordabile, țâfnoase și că nimeni nu vă poate intra în grație și toate acestea doar pentru că sunteți femei responsabile și doriți să aveți o viață disciplinată și acest lucru să îl puteți implementa și în viețile copiilor voștri.
Nimic anormal. Dar ați ajuns să fiți acuzate că pentru orice lucru mic sau mare spuneți Nu.
Nu aveți timp să vă bucurați de nimic întrucât toată viața este trăită la secundă. Nu puteți să vă imaginați cum este să luați o pauză în care doar să vă relaxați puțin.
Cred că fiecare dintre noi într-o măsură mai mică sau mai mare ne regăsim în povestea aceasta.
Dar într-un moment anume primiți provocarea ca pentru o singură zi în limitele decenței și lipsei de pericol să spuneți Da lucrurilor pentru care până acum mereu ați spus Nu. Da distracției, da relaxării, da lipsei de a anticipa fiecare moment. Da pentru momentele cu familia. Da pentru o pauză de la muncă ce v-a acaparat viața.
Ești gata de provocare? Ești gata ca doar pentru o zi să lași garda jos și să nu mai planifici tot la ce spuneai Nu?
Până la urmă ce se poate întâmpla?
Ai trăit experiența aceasta până acum? Sau ți-ai dori în viitorul apropiat?
Ți-este teamă că o astfel de escapadă de la cotidian te-ar putea transforma? Și nu vei mai putea fi cea dinainte?
Eu nu am acceptat provocarea, asta și pentru că nu am o familie și copii. Dar oare ce mari probleme ai putea întâmpina? Poate vreo vizită pe la spital? Supărarea copilului tău care se consideră matur încât să facă față unui eveniment public unde nu de mult mergea cu tine?
Poate că vei fi pusă în câteva situații stânjenitoare (din cauza mezinului /mezinei familiei care dorește să intri în lumea ei de care nu ai mai avut de mult timp?) Ce rău se poate întâmpla?
Dar ce schimbări poate aduce o zi în care să spui Da multelor capricii și dorințe mereu strivite ale copiilor tăi? Pot fi și copii tăi schimbați de această experiență? Cel puțin acesta rămâne visul tău de mamă, în marea distracție și relaxare nu ai uitat să fii cu picioarele pe pământ chiar dacă te-ai transformat din mama țâfnoasă în mama cool.
Gândindu-mă cum putem extrapola această situație vieții noastre de credință, Domnul m-a făcut să văd că a fi responsabil, și a spune Nu când situația o cere pentru a trăi disciplinat nu este deloc un dezavantaj. Așa cum copiii din poveste au apreciat prezența și afecțiunea mamei de multe ori posesivă , tot așa și noi putem vedea un Dumnezeu gelos care ne vrea pentru El, care ne vrea disciplinați, dependenți pentru că independența ne face inamicii lui.
Dacă Domnul ne-ar da hatârul unei zile de Da pentru tot ceea ce până acum ne-am înfrânat. Oo, ce s-ar alege?
Mă gândesc în dreptul meu, după ce lucruri aș tânji? Lucruri pe care nu le-am primit și aș avea ocazia acum să le am. Tu te-ai gândit vreodată la acest lucru?
Am putea oare să scăpăm nevătămați emoțional, spiritual dintr-o zi în care Domnul ne spune Da?
Am toată siguranța că Nu. „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” Romani 11:33
Ne putem îndoi că Dumnezeu este Infinit Înțelept și că El are un plan pentru fiecare dintre noi? Ne putem îndoi că El știe tot ce avem nevoie și de ceea ce ne ferește? De ce ne spune Nu la multele dorințe care se dovedesc a fi egoiste? De ce nu ne răspunde la rugăciuni atunci când ne așteptăm? De ce ne dă darul singurătății pentru o vreme sau pentru toată viața? De ce ne îngăduie suferința și de multe ori pare că ne lasă singure să ne luptăm cu ea?
Un lucru știm sigur: „...Cine rămâne în Mine (Isus) și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”. Ioan 15:5 și mai mult decât atât: „Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.” Romani 7:21 Vedeți și voi aceste lucruri în inimile voastre?
De ce Domnul nu ne dă hatârul unei zile de Da? „Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți”. Efeseni 2:3 – pentru că nu mai suntem copii ai mâniei, Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). Efeseni 2:4-5
Mulțumim Doamne pentru că ne spui și Nu. Mulțumim pentru că atunci când noi nu înțelegem Tu totuși ne vrei binele. Nu ne vrei departe de Tine, nu ne vrei vătămați spiritual, emoțional. Ne vrei cu gelozie pentru Tine chiar dacă trebuie să nu ne dai lucruri, sau să ni le iei doar pentru a învăța dependența de Tine și lecția Mulțumirii. Îți mulțumim pentru că deși ne este greu să spunem cu vorbe, este un har că nu ne lași să ne rupem gâtul emoțional și spiritual.
Mulțumim Isus pentru că în înțelepciunea Ta nu ne dai ziua lui Da.
Comentarii
Trimiteți un comentariu