Harul așteptării

Așteptarea - una dintre cele mai dificile virtuţi.

Nu știm să așteptăm și aproape că am putea spune că nu am fost concepute să fim ființe care așteaptă.

Oare să fie așa?

Suntem fete/femei create de Dumnezeu pentru a deveni tot mai asemănătoare Chipului Fiului Său.

A așteptat Isus? Da. Știu că suntem tentate să găsim scuze cum că Domnul Isus este Dumnezeu și noi doar niște pumni de țărână. Și așa este. Dar El a fost și 100% om, ispitit ca și noi în aceleași lucruri, dar fără păcat. 

Și dacă prin moartea și învierea Lui și noi suntem locuite de Hristos nu aveam oare aceeași chemare să trăim ca și Isus? Nu prin noi însene ci El prin noi.

Gândurile acestea sunt mai degrabă un reminder. Cred că uităm prea ușor că nu ne aparținem nouă și că trebuie să lăsăm ca viața lui Isus să curgă din noi.

Domnul mi-a pus pe inimă să împărtășesc cu voi despre așteptare. Fix eu cea care este atât de deficitară la acest capitol. Da, pentru că El zice „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.” 2 Corinteni 12:9  Nu am cu ce să mă laud.

Am vrea să evităm perioadele de așteptare. Să grăbim rezolvarea situațiilor apărute. Să primim răspunsuri la rugăciunile stăruitoare. Să fim compătimite în încercările noastre. Dar nu mereu se întâmplă așa. Pentru unele dintre noi poate de ani întregi. Și ne pierdem puterea de aștepta și dacă nu primim ne luăm singure. Ne servim de unde considerăm de cuviință.

Ai trecut și tu pe aici, nu? Ce ai făcut în acele momente de disperare când știai că Domnul îți spune să aștepți răspunsul Lui dar tu nu mai puteai aștepta? 

Eu am căutat mai mereu să iau problema în mâinile mele și tot de atâtea ori am și falimentat. Căci Domnul în mila Lui nu mi-a dat izbândă să ies din stări, din situații fără să mă atenționeze că are un plan cu toate acele lucruri.

Este har. Dacă ar fi ascultat multele mele rugăciuni să mă facă să ies din acele lucruri din care El avea să mă învețe ceva. Ce aș fi știut acum?

Vi s-a întâmplat și vouă să cereți ca un anumit episod sau chiar film din viața voastră să-l voaleze cumva Domnul? Pur și simplu să nu mai existe și astfel să vă trăiți viețile liniștite?

Ați simțit că la un moment dat pare că nimic nu se schimbase în problema cu care vă confruntați pentru că încă inima vă era tulburată și lipsită de pace? 

Dar ați experimentat acele momente inexplicabile de har când Duhul Domnului v-a amintit tot ceea ce El deja lucrase în inimile voastre în situația aceea dificilă, developându-vă episoadele și arătându-vă inima voastră înainte când vă luptați la propriu cu ea?

Mă rog ca Duhului Domnului să vă ajute să meditați la lucrarea Lui în inimile voastre și să vă focusați pe ce a schimbat până acum și nu pe eșecul de azi. Aceasta este tendința multora dintre noi, să vedem ce nu suntem încă, fără să observăm ce nu mai suntem.

Înțelegeți sensul acestui joc de cuvinte? Dacă nu mai sunteți acolo unde erați în acest proces de sfințire, este har. Mulțumiți Domnului Isus pentru acest lucru.

Așteptarea o lucrează Duhul Sfânt în noi. Așteptarea în tăcere, așteptarea răspunsului la acea rugăciune, așteptarea locului de muncă potrivit, așteptarea rezolvării pe care Domnul o are pentru situația ta.

Tu ce trebuie să faci? Și nu doar tu ci noi toate, să venim cu smerenie înaintea Domnului și să ne recunoaștem slăbiciunile recunoscând puterea Lui desăvârșită în noi însene.

Chiar dacă ai vrea și tu ca episoade din viața ta să se voaleze, de unde ai mai putea vedea procesul schimbării tale? Cum ai mai putea fi provocată să ceri ajutorul Domnului în neputința ta? Cum să te mai bucuri de copleșirea momentelor de har când Duhul Lui îți amintește ce a lucrat deja în tine până acum, deși tu ești focusată numai pe alunecarea sau căderea ta?

Întărește-te soră dragă în harul Lui! 

„Așteptarea celor neprihăniți nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri” Proverbe 10:28 

Ești binecuvântată!