Fructul oprit

 

„Domnul Dumnezeu i‑a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“ Geneza 2:16-17

Așa a începutul totul. Dumnezeu a creat omul în ziua a șasea și „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse” Geneza 2:2 

„Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit.“ Geneza 2:18 – și din coasta a lui a rezultat Eva, strămoașa noastră. 

Adam și Eva trăiau fericiți, fără să cunoască teama, rușinea, minciuna, și tendința de a se ascunde. Până când: Șarpele, care era mai viclean decât orice vietate a câmpului...  I‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? Geneza 3:1 

Totul era într-o deplină armonie. Adam dăduse nume tuturor animalelor din Grădină, primise cel mai frumos dar, o soție, care să îi fie un ajutor potrivit în porunca: „Fiți roditori și înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ!“ Geneza 1:28. Împreună erau fericiți. Aveau tot ce puteau visa. Și în răcoarea fiecărei dimineți stăteau de vorbă cu Însuși Creatorul. Până în ziua aceea în care șarpele a pus la îndoială Cuvântul Domnului pentru cei doi oameni.

Șarpele a ademenit-o pe Eva cu fructul interzis din Pomul Cunoștinței Binelui și Răului. Știau cei doi soți că le este interzis să mănânce din el? Da. Au ascultat de Domnul? Nu. Deși femeia a încercat să se apere împotriva șarpelui:”Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“ Geneza 3:2‭-‬3‬‬‬‬

Parcă ne și imaginăm șarpele pufnind în râs la auzul acestor cuvinte. „Sigur nu veți muri! Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Geneza 3:5 ‬‬‬

Nimic și nimeni nu a perturbat în vreun fel liniștea ce domnea în paradisul Grădinii, dar acum doar câteva cuvinte au întors totul pe dos. Și Cuvântul Domnului nu a mai fost suprem pentru Eva. A cedat primei ispite și a căzut „pomul era bun pentru hrană, o plăcere pentru ochi, pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el”. Geneza 3:6 .

Oare toți ceilalți pomi erau mai puțin plăcuți decât acesta? Celelalte fructe nu mai suplineau hrana lor necesară? Cât de mare să fi fost tentația să guste din cel interzis de Însuși Creatorul lor?

Și totuși au mâncat amândoi din el. Au fost înfrânți de o vietate din grădină, ei care primiseră porunca să stăpânească peste toate viețuitoarele terestre, acvatice și zburătoare.

A rămas fapta lor neobservată, fără consecințe? Biblia ne adeverește că nu.

„Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori. Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, și s‑au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină”. Geneza 3:7‭-‬8 – primul lucru au cunoscut că sunt goi și le-a fost rușine și când au auzit glasul Domnului s-au ascuns. De ce? Pentru că niciun păcat nu rămâne fără consecințe. Rușinea i-a cuprins, s-au ascuns căci știau că au încălcat Cuvântul Creatorului lor.‬‬‬‬

Domnul Dumnezeu le-a oferit șansa de a-și recunoaște păcatul, „Unde ești?” Geneza 3:9 – nu i-a certat, nu i-a alungat ci le-a oferit șansa să își admită păcatul.

Dar ce a făcut Adam? Și-a recunoscut vina? Nu. A acuzat-o pe soția sa pentru păcatul lui. Oare nu acest lucru s-a perpetuat până în zilele noastre? Atunci când păcătuim nu căutăm imediat un țap ispășitor în așa fel încât să nu fim trase la răspundere sau pedepsite? De oameni poate ne putem ascunde. Dar nu și de Creatorul nostru. 

Neascultarea aduce consecințe imediate. Pentru noi însă a plătit Mântuitorul și de aceea nu mai suntem alungați de la Fața Lui așa cum a făcut cu Adam și Eva. Nu avem niciun merit pentru harul acesta însă de multe ori ne găsim că îl luăm ca de apucat.

De ce am spus povestea primilor doi oameni? Pentru că fiecare dintre noi are fructul oprit al lui. Domnul Isus ne-a lăsat fiecăreia această poruncă atunci când L-am primit ca Domn și Mântuitor în inimile noastre. Atât tu cât și eu știm că există cel puțin un lucru de care Domnul ne cere să stăm departe însă facem asta? Nu regăsim și în noi același instinct al Evei? „Plăcut ochilor, îmbietor, și deschizător de ochi”? 

Care este fructul tău oprit? Dacă nu te-ai gândit intens până acum la asta, e timpul. Cum îți poți da seama? Știu că vei zice, „Sunt copilul Domnului am Duhul Sfânt și pot discerne ce e bun și ce e rău”. Aici e cheia. „Vă spun deci: umblați prin Duhul și nu veți împlini nicidecum pofta firii”. Galateni 5:16 Umblăm prin Duhul? Îl lăsăm pe El drept Călăuză în fiece pas îl facem? Atunci nu vom putea să nu vedem care este fructul oprit al firii. 

Dar chiar și atunci când nu suntem permanent sub îndrumarea Lui vom vedea: „Că firea poftește împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii, fiindcă acestea se împotrivesc una alteia, pentru ca voi să nu puteți face ceea ce vreți”. Galateni 5:17

De ce se împotrivesc Duhul și firea unul , altuia? Pentru că sunt două împărății diferite și pentru a nu avea mână liberă să facem tot ce „inima” ne îndeamnă. Ce îndemnuri îți dă inima dar știi că vin din pofta firii tale? Acela este fructul oprit. Adam și Eva au cedat ispitei și au mâncat din el. 

Noi însă avem posibilitatea prin Duhul Sfânt să stăm departe de el. Nu mereu stăm. Chiar dacă nu îl mâncăm până la capăt, cochetăm cu el. Îl admirăm. Ne bucurăm de prezența lui. Îl lăsăm să ne șoptească cuvinte care să ne gâdile firea și cât de aproape este prăpastia? Cât de mult mai e până să cedăm ispitei și să îl mâncăm pentru că e de dorit? 

Fructul oprit va fi mereu mai îmbietor în ochii noștri decât orice alt lucru permis. Tot ce este oprit devine provocator pentru noi. Dacă ne e teamă de Domnul să îl obținem, totuși vrem să ne convingem pe propria piele că este oprit și că ne poate vătăma. Fructul oprit totdeauna va aduce răni și suferință. Orice dar bun și desăvârșit se coboară din Cer. Doar acela aduce pace inimi, lipsa fricii. Nu simți nevoia să te ascunzi. Nu te simți mustrată în duh. Fructul pomului Cunoștinței Binelui și Răului nu a vătămat doar pe Adam și Eva ci consecințele păcatului lor au ajuns să fie plătite de Isus, pentru ca noi să căpătăm pe Duhul Sfânt.

Cercetează-te. Care este fructul tău oprit? Cochetezi cu el? Te îmbie? Te simți hipnotizată de strălucirea și de dorința pe care ți-o provoacă? Fugi de el și aleargă spre Isus. Cere Duhului Sfânt să preia El controlul să nu poți face tot ce vrei oricât de greu ar fi.  Domnul să te ne ajute pe fiecare!