Treceți la conținutul principal

Inelul nu schimbă realitatea vieții trăite

 

Știm femei pentru care obiecte precum inelul de logodnă și verigheta nu sunt doar accesorii ce le împodobesc ținutele. Sunt semne ale unui legământ de credincioșie dintre ele și soții lor.

Inelul pus pe inelar este dovada angajamentului unui bărbat că dorește să îi fie credincios acelei femei până la moarte.

Mai apoi arată că nu mai este disponibil, că a terminat cu burlăcia și că a hotărât să aibă o familie.

Cu sau fără inelul de logodnă femeia știe intențiile acelui bărbat? Îi cunoaște dorința de angajament? Îi poate fi dovedită dragostea, afecțiunea, aprecierea lui doar față de ea?

Accesoriul acesta care pentru unii bărbați presupune un mare efort financiar și originalitate, schimbă relația dintre cei doi dinainte? Poate un bărbat să nu iubească o femeie și să o ceară în căsătorie și apoi să apară și angajamentul împreună cu sentimentele?

Gândindu-mă la această imagine ce credeți, poate un om care se consideră copil al lui Dumnezeu să respingă botezul în apă pentru că presupune ca viața lui de după acest pas să fie cu dare de socoteală? Cu mai mult angajament? Poate un om spune că Îl iubește pe Isus și să trăiască după poftele inimii lui dar o dată cu botezul să renunțe la toate ca și cum nu ar fi existat?

Poți căuta plăcerile lumii înainte de botez și după să cauți să placi Domnului?

De ce alege un om să nu poarte verighetă deși este căsătorit? Pentru că încă dorește să fie liber. Încă dorește să fie disponibil. Să fie curtat. Pentru că nu dorește să își asume identitatea de familist. 

De ce se teme un om de a face pasul botezului deși frecventează biserica de ani de zile și afirmă că este mântuit? Pentru că este o recunoaștere în fața Bisericii și a cerului că alege de bună voie să se angajeze în a-L urma pe Isus până la moarte.

Acum toți știu decizia ta. Toți ochii sunt pe tine. Unii să te verifice și să te taxeze , alții să se îngrijească de tine.

Îți asumi aceste lucruri?

Înțelegi tu că botezul nu te face mai serios decât erai peste noapte și inelul nu schimbă realitatea vieții tale trăite ca familist fără el pe deget.

Duhul Domnului schimbă inimile noastre lipsite de dorință totală de angajament. Numai El ne poate face să tânjim după Isus , lăsând în urmă poftele inimilor noastre.

Inima ta după ce tânjește acum? Cochetezi ca familist fără să-ți pui la vedere semnul credincioșiei sau trăiești cu toată inima la vedere realitatea adusă de Domnul în viața ta?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...