Darul unei conștiințe tulburate

„Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii” (Oprire). Psalmul 32:3‭-‬4 ‬‬

Psalmul 32 – un psalm al lui David al mărturisirii, al cercetării, al recunoașterii autorității lui Dumnezeu în viața lui.

Un psalm pe care de multe ori îl luăm cităm pe bucăți, bucățile care ne convin și care ne încurajează. În mod special versetul 8 „Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta”.

Ne place să fim sigure că Domnul ne va învăță și ne va arăta calea pe care să mergem, ne va sfătui și va avea privirea asupra fiecăreia dintre noi. Dar evităm să privim și la faptul că ne lasă să ne tânguim până ce ne pocăim de păcatele noastre. „căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)”.

Recunosc că mi-este teamă să vorbesc despre profunzimea acestui psalm. Pur și simplu cuvintele nu sunt doar metafore. Păcatul cu adevărat pune un zid de despărțire între noi și Dumnezeu. Dar Domnul Isus, prin mila Sa nemărginită a plătit în locul nostru, al tău și al meu pentru fiecare fărădelege și putem spune și noi ca și David: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!” Psalmul 32:1‭-‬2‬‬

Ferice înseamnă binecuvântat în acest context. Cât de binecuvântate suntem pentru că am căpătat iertarea păcatelor noastre dar nu doar atât, ele au și fost acoperite pentru totdeauna.

„A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce”. Coloseni 2:14

Pentru că Isus le-a luat asupra Sa. Nu mai suntem condamnate ba mai mult:  „Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținând-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări”. 2 Corinteni 5:18‭-‬19 ‬‬

Hristos a dărâmat zidul de despărțire dintre noi și Tatăl prin Sângele Lui. Ne-a împăcat cu Tatăl și ne-a încredințat slujba împăcării.

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)

Psalmul 32:3‭-‬4  - din acest pasaj Duhul Domnului ne-a descoperit că am primit un dar, o conștiință tulburată. Atâta timp cât nu ne mărturisim păcatul Domnului, Mâna Lui apasă asupra noastră. Noi vedem lucrul acesta de multe ori pe un rău dar defapt este o binecuvântare care ne face să vedem cât de ușor păcatul din hidos, poate deveni ascuns. Duhul Domnului ne tulbură conștiința și nu ne lasă să dormim liniștite. Nu ne lasă să ne urmăm cursul vieții ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.‬‬

Dar uneori nu suntem sensibile la șoapta Lui ba chiar încercăm să-L amuțim.

O conștiință tulburată nu este o condamnare și o convingere de păcat- un dar.

Dar nu este de ajuns doar să vedem că tulburarea vine de la Domnul, avem nevoie și de a acționa într-un fel. Așa că tot prin mila Domnului conștiința tulburată de Duhul Lui ne îndeamnă să:  „Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” (Oprire) Și Tu ai iertat vina păcatului meu”. Psalmul 32:5 

Un alt dar primit de Sus, este cel al mărturisirii păcatului -al recunoașterii tăinuirii lui, al expunerii fărădelegii săvârșite și apoi primirea iertării.

Poate că unele dintre noi nu am analizat atât de profund acest psalm. Îl cităm. Multe dintre noi l-am memorat. Însă Duhul Domnului ne arată azi că păcatul este un real zid între noi și Tatăl. A fost dărâmat de Isus și plătit cu Sângele Său. Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

Ioan 16:7 – promisiunea Lui S-a împlinit de mii de ani – Duhul Sfânt este în noi de aceea conștiințele ne sunt tulburate atunci când păcătuim, de aceea suntem convinse de păcat, și nu condamnate și ne îndeamnă să ne mărturisim înaintea Domnului. Prin har am căpătat fericirea de a fi iertate, cu păcatele acoperite, de a fi călăuzite de Duhul Sfânt pe cale, de a fi învățate, de a primi sfat în situațiile prin care ne îngăduie să trecem și de a rămâne permanent sub privirea atentă a Domnului.

Prin har înțelegem mustrările Duhului Sfânt: „Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-l strunești cu un frâu și o zăbală cu care-l legi ca să nu se apropie de tine!” Psalmul 32:9 

Înțelegem că inimile noastre nu trebuie să fie greu de ghidat ci maleabile în Mâna Creatorului. Nu trebuie să forțăm Mâna Domnului să ne treacă prin încercări, suferințe și dureri pentru a ne conștientiza că trebuie să ne pocăim.

În final ceea ce mă rog pentru mine și fiecare dintre voi care citiți aceste rânduri este ca Domnul să ne înmoaie inimile să vedem darurile primite de la El. Să ne simțim conștiința tulburată din cauza păcatului ascuns, să apreciem darul mărturisirii și al întoarcerii spre Isus fără ca Domnul să recurgă la suferință prin care să ne aducă înapoi. Amin.