Acum în timp ce scriu încă sunt marcată de povestea unei tinere de doar 30 de ani. O fată frumoasă la chip, subțirică și cu un zâmbet molipsitor. Parcă încă îi văd imaginea în minte...
A venit plină de speranță și entuziasm la un renumit concurs de talente din lume cu un cântec creație proprie intitulat simplu. „It’s ok”. (Este în regulă).
A fost întrebată de către jurați ce mesaj poartă piesa ei și a răspuns tot atât de simplu, este vorba despre ultimul an din viața mea.
Avea cancer. Știu că deja nu ni se mai pare atât de tulburătoare o veste ca aceasta pentru că sunt atât de mulți oameni încercați greu de boala aceasta cruntă. Dar nu se rezumă totul aici.
Ea a spus, it’s ok din nou. Apoi a fost întrebată în ce stadiu se află iar răspunsul ei m-a copleșit. Modul în care a rostit diagnosticul a părut ca și cum nu este decât o încercare trecătoare și va trece.
A început să își cânte povestea cu atâta vivacitate, determinare și drag față de o situație cruntă din viața ei. Își cânta suferința cu zâmbet pe chip ca și cum totul este în regulă.
Juriul a fost copleșit și el de originalitatea și complexitatea acelei piese pe care această tânără frumoasă a cântat-o în cele câteva minute.
Unul dintre jurați nu a putut să îi ofere doar un simplu Da, a trecut-o în semifinală.
Dar știți ce este tulburător? Tânăra aceasta nu știa dacă va ajunge până acolo...
Viața ei atârna de 2% șanse să trăiască.
Atunci a rostit 2% înseamnă ceva, nu este zero.
Încă am lacrimi în ochi... mă gândesc cât la % avem noi șanse să trăim cu toată puterea noastră pentru Domnul Isus și cât Îi dăm?
Nu pot să nu extrapolez cazul acestei tinere cu viețile noastre de credință de multe ori serbede.
Ea s-a bucurat că are șanse 2% de viață, și a spus Oamenii ar trebui să vadă cât de minunat este să știi că este ceva și nu zero.
Oare noi cât de mult ne bucurăm că am mai primit o zi în dar și putem să trăim pentru Domnul Isus, Răscumpărătorul nostru?
Cât de mult prețuim că avem sănătate? Cât de mult prețuim că avem familii, cu defectele lor dar le avem. Cât de mult prețuim că avem prieteni care ne ajung în nevoi ca și frații de sânge?
De câte ori ne pierdem zile întregi, luni și ani prinși în aceleași supărări fără rost cu oamenii din casele noastre sau cu prietenii noștri?
Azi în timp ce citești aceste cuvinte este inima ta împăcată că trăiești în pace cu cei din casa ta?
Trăiești cu toată ființa ta pentru Domnul Isus o viață din belșug? Prețuiești fiecare procent pe care îl primești considerând că este minunat că te poți bucura și de ziua de azi, oricât de greu ţi-ar fi.
Dragele mele, nu vreau să spun că niciuna dintre voi nu ați avea probleme care să vă diminueze uneori vivacitatea, entuziasmul. Fiecare dintre noi avem. Nu neg asta. Dar cred că ne este foarte greu să vedem că uneori intrăm într-o zonă gri în care ne învârtim și pare fără ieșire.
Cred că uneori încercările vieţii ne prind prea tare și nu mai suntem în stare să vedem și bucuriile ei.
Cred că uneori ne creem multe probleme din cauza alegerilor greșite pe care le facem.
Îmi vine în minte versetul care spune. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile în Numele lui Isus Hristos”. Efeseni 5:20.
„2% înseamnă ceva, nu este zero”.
Dacă pentru 2% tânăra această bolnavă în fază terminală a putut face efortul să vină și să cânte, să se expună unor emoții incredibile. Noi cât de mulțumitoare ar trebui să fim și să trăim fiecare clipă cu toată inima pentru: „Cel ce ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Coloseni 1:13-14
Pentru tine cât de mult prețuiește ziua aceasta? Ce poți face să o răscumperi pentru Isus?
Comentarii
Trimiteți un comentariu