Suferința schimbă inima

 

Nu se poate să fii copil de Dumnezeu și să eviți suferința. Dacă nu a venit încă, va veni. Dacă acum treci prin ea să știi că este îngăduită de Dumnezeu. 

Suferința nu este un deziderat pentru toți oamenii, dar pentru noi copiii lui Dumnezeu este mijlocul prin care inimile ne sunt sfințite de Isus.

Scopul nostru pe pământ este să ne luptăm pentru credința adevărată. Credința care ne-a fost oferită fără plată.

„Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. Evrei 11:6 

În epistola lui Iacov aflăm ce presupune această luptă și cum poate fi demonstrată adevărata credință.

Credința adevărată se testează prin suferință. Înțelegem că dacă suntem fiice ale Domnului vom trece prin teste care să ne confirme credința.

„Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări ...” Iacov 1:2 La ce fel de încercări se referă aici Iacov? Consecințele lumii căzute: boală, singurătate, nesiguranță financiară, depresie, infertilitate, despărțire de cei dragi?  Nu, în primul rând la acestea ci la cele ce vin din identitatea noastră în Isus.

Ne este greu să acceptăm și să îmbrățișam realitatea încercărilor și suferinței ca pe o normalitate.

Ca și fiice ale Domnului nu putem să ne întrebăm dacă va veni suferința ci mai degrabă când?

Nu știu unde te afli tu acum? Înaintea testului, în timpul lui sau la final văzând harul Lui în tot acest timp.

Știu cât de ușor ne este să rostim că vom privi la Domnul și nu vom cârti, dar realitatea se vede doar în timpul încercării. Am putut tăcea și să acceptăm că în momentul acela Domnul știe ce face?

Sau am strâns din pumni și am vociferat cerând Domnului să ne scoată de acolo?

Dragelor, aceste gânduri le împărtășesc cu voi în timp ce eu însămi mă cercetez înaintea Domnului. Am vociferat, am strâns din pumni. M-am supărat. Au fost perioade în care respingeam timpul de părtășie cu Domnul. Eram supărată că mă lasă să trec pe acolo. Și cred că și tu înțelegi ce spun acum.

Suferința ne schimbă inima spre slava Domnului sau se poate înrăi. Sună dur. Știu. Dar i-ați un timp să reflectezi puțin. Cum este inima ta după ultimul test? Mai plină de roadă sau vezi cum se înverșunează?

Recunoașteți neputința în fața încercării. Recunoaște că este peste puterile tale. Nu te chinui să rezolvi singură problema. Adu-o înaintea Domnului și întreabă-L: Ce vrei să schimbi în mine acum? 

Din nefericire căutăm mai întâi toate soluțiile să putem izbuti în încercarea prin care trecem și abia la final, după ce epuizăm orice soluție omenească, capitulăm și mergem să cerem ajutor Domnului.

„Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, dimpotrivă , bucurați-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi”.1 Petru 4:12-14

Mi-a rămas în minte ultima parte a pasajului „Duhul lui Dumnezeu Se odihnește peste voi”.  Duhul Sfânt se odihnește peste noi atunci când acceptăm, îmbrățișăm ca și normalitate încercarea credinței, când nu vociferăm și ne bucurăm așteptând cu încredere rezultatul, „ca unii care știţi că încercarea credinței voastre lucrează răbdare” Iacov 1:3 

Știu mulți oameni care după ce au descoperit cum se obține răbdarea au cam evitat să se mai roage pentru ea. Răbdarea după cum găsim mai sus vine în urma încercării.

Ce reprezintă răbdarea? O rezistență, forță, putere ce nu poate fi obținută decât prin suferință.

Care este scopul suferinței? Să ne întregească. Și poate vă întrebați, dar nu suntem întregi? Din punct de vedere fizic da, dar spiritual nu. 

Suferința venită prin încercarea ce urmează, sau în care te afli, sau din care ai ieșit are drept rezultat: întregirea inimii „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu  puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Matei 6:24 

Un alt rezultat este întregirea credinței: „Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!” 

Un al treilea rezultat îl reprezintă întregirea relației cu Tatăl. „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava!”, adică „Tată!” Galateni 4:6 

Compasiune pentru alții, un alt rezultat al suferinței prin încercare. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” 2 Corinteni 1:3-4

Și suferința ne întărește dorul după cer: „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă”.2 Corinteni 4:17. 

Duhul Sfânt face toată această lucrare. Suferința schimbă inima.